Problemele familiei noastre au început de Ignat, când unchiul Vasile a fost surprins de Comisia pentru Animale Abuzate cu cuţitul ridicat deasupra porcului nostru, Ghiţă, fiind trimis în judecată pentru tentativă de porcucidere.
Pledoaria acuzării a fost strălucită. Citând din Carta Universală a Drepturilor Porcului, procurorul a descris tratamentul inuman la care clientul lui fusese supus, hrănit toată viaţa cu alimente care îi ridicaseră nivelul de colesterol şi-i cauzaseră ateroscleroză, crescut împotriva voinţei sale în nişte condiţii mizere. Cazul era şi unul evident de discriminare. Ghiţă urma să fie sacrificat doar pe criterii de rasă şi pentru că era supraponderal, iar martorii aduşi au confirmat că în familia noastră nu s-a pus niciodată problema să eutanasiem, de pildă, pisica de Ignat. „Porcul nu e doar o sursă de şorici, slănină şi caltaboşi, ci o fiinţă cu discernământ, sentimente şi personalitate“, a arătat acuzarea, precizând că în alte culturi Ghiţă ar fi fost divinizat, ba chiar i s-ar fi adus şi sacrificii umane. Au fost descrise traumele pe care pârlirea la butelie i le poate produce animalului decedat, ca să nu mai vorbim de efectul de seră pe care-l generează o astfel de metodă.
Declarat vinovat, unchiul Vasile a ieşit pe cauţiune, primind interdicţie de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de cocină. Lucru complicat: cum legile interzic strămutarea unui animal din habitatul lui natural, unchiul a fost nevoit să se mute în şură. În schimb, graţie consilierii psihologice, Ghiţă era pe drumul cel bun. Se împăca mai uşor cu condiţia de minoritate opresată şi chiar începuse să se elibereze de „sindromul Crăciunului“.
Însă în noaptea de Revelion a avut loc tragedia. Ghiţă s-a suit în vârful teiului, de unde s-a aruncat în gol, zdrobindu-se de mozaicul veneţian cu care-i pardosisem cocina. Dar n-a murit. Astăzi, hrănit artificial cu extract de pepene galben şi zeamă de ştiuleţi degresată, Ghiţă e doar o legumă. Asta nu înseamnă însă că-l putem eutanasia. Deşi ochişorii lui ne imploră parcă să-l lăsăm să meargă acolo unde se duc porcii cei buni, în stomac, nu cutezăm să-l deconectă m de la aparate. Noaptea, lihniţi de foame, mergem să braconăm în grădină, cu infinite precauţii. Se aude că loboda, spanacul şi ştevia deja s-au adresat Comisiei pentru Plante Schingiuite şi că urmează să se constituie în parte civilă pentru a-şi cere drepturile
Articolul integral poate fi citit pe www.adriangeorgescu.ro.
Recomandările noastre
