"Bă, gata, bă? Suntem în direct? Nu? Când sunteţi gata, mă chemaţi. Cum, doar atâţia sunteţi? Hahalerelor! Şi tu, Doiniţo, închide dracului telefonul ăla că iar ţi-l arunc!".
Pe Aleea Alexandru din Bucureşti, la numărul 1, în faţa casei, pompos redenumită de noul proprietar „Palat“, e linişte. Nu mai e niciun ziarist care să-i asculte ordinele lui Gigi Becali. Cu doar câteva zile în urmă, însă, locul era înţesat de jurnaliştii care se călcau în picioare pentru a-i asculta elucubraţiile celui mai mediatizat român din istorie. „SNG“-urile şi-au strâns şi ele firele, şi-au închis parabolicele şi au plecat să transmită din altă parte „live“. A început campania electorală, iar apariţiile fostului cioban au fost raţionalizate, ca zahărul şi pâinea în vremurile de demult, atât de dragi locatarului de pe Aleea Alexandru numărul 1.
De mai bine de o săptămână, Gigi Becali nu mai apare când vrea, unde vrea şi la ce oră doreşte, nici măcar la posturile pe care el le arată cu degetul ca fiindu-i clientelare. Invitat în cadrul emisiunilor electorale, latifundiarul vorbeşte acum de politică, despre economie şi criză, stârnind râsul invitaţilor şi moderatorilor, care cu greu îşi stăpânesc zâmbetele. Latifundiarul îşi continuă circul penibil de pe terenul de fotbal în politică, unde, zice el, e expert. E ca un urs plimbat din când în când prin faţa camerelor de luat vederi, arătat tuturor şi băgat înapoi în cuşcă, la Zoo. De la debutul campaniei electorale, fotbalul românesc e scutit de impresiile celui mai penibil personaj inventat vreodată de mass-media. Ce păcat că n-au intrat în politică şi Borcea, şi Turcu, şi Penescu, şi Iancu de la Timişoara! Ar fi fost prea frumos. Paginile şi articolele despre Steaua, imaginile despre fosta campioană a Europei cuprind, iată, şi altceva decât teoriile lui Gigi. E greu, dar nu imposibil să faci presă fără patronul grupării din Ghencea. E doar o chestiune de obişnuinţă. E viaţă şi fără Gigi.
Recomandările noastre
