Cum au rupt Brătianu și Tătărescu PNL

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Nu doar perioada modernă a fost pentru PNL, propice pentru scindări. Până în 1950, au fost două importante.  Evident, ele s-au datorat nu doar oportunismului politic ci și viziunii diferite dintre liderii liberali.

PNL „rupt” de Gheroghe I. Brătianu

PNL devenise indisolubil legat de Guvern și de Coroana României prin Ion C. Brătianu. Moștenirea se transmisese după era D.A.Sturdza, lui Ionel, Vintilă și Dinu I.C. Brătianu. În 1926, Ionel Brătianu impusese Regența, Regelui Ferdinand și îndepărtarea „ramurii putrede” adică a Principelui Carol.

Moartea lui Ionel Brătianu a lăsat PNL fără autoritarismul brătienist. Până în 1930, opozanții liberalilor, mai ales PNȚ creat în 1926 de Iuliu Maniu au trecut la atac. S-a propagat mitul Salvatorului. Toți au crezut că dacă ar reveni Carol, exclus din Casa Regală, România va fi renăscută. Printre cei care credeau asta, a fost și unicul fiu al lui Ionel Brătianu, Gheorghe I. Brătianu.

Acesta a fost în legătură cu Mihail Manoilescu, confident al lui Carol și chiar cu Principele Regent Nicolae. Ionel Brătianu nu dorise ca fiul său să ajungă în topul conducerii liberale. Asta nu înseamnă că Gheorghe I. Brătianu era de acord cu asta. Așa s-a ajuns ca după moartea tatălui său, el să fie ulterior ales la Iași, ca lider de filială. Liderul PNL, Vintilă Brătianu, unchiul său, s-a opus.

România a urcat pe podiumul european al creșterii numărului de milionari

Cât de îngrijorătoare e pentru Europa epidemia de Ebola din Africa, potrivit oamenilor de știință

Așa s-a ajuns ca în 1930, în spiritul susținerii pentru Carol al II-lea, devenit rege la 8 iunie 1930, Gheorghe Brătianu să fie chemat de noul rege. PNL era clar pe linia nerecunoașterii loviturii de stat din 1930 când s-a produs Restaurația. Gheorghe Brătianu era de părere că PNL trebuia să fie lângă Coroană.

Așa s-a ajuns la scindarea din perioad 1930-1938. Gheorghe I Brătianu avusese, pe fond, dreptate. Până la urmă, având grijă să scape de IG Duca, Regele Carol II a putut să aibă un guvern PNL, complet ca legislatură, sub Gheorghe Tătărescu până în 1937. Când s-a instaurat monarhia autoritară în 1938, Gheorghe Brătianu a revenit în Partidul Național Liberal.

Tătărescu „rupe” și el PNL

PNL în era „Tătărescu” s-a apropiat de comuniști. Concret în 1944, ramura tătăresciană a PNL a cooperat cu Partidul Comunist ieșit din ilegalitate. Din  noiembrie 1947, când partidele politice au fost interzise, adică PNL și PNȚ, „partidul tătărescian” a fost condus de Petre Bejan. Gheorghe Tătărescu a devenit chiar și Ministru al Afacerilor Străine. Despre el, Lucrețiu Pătrășcanu a susținut că era un om cu care se putea discuta.

Nu asta se putea afirma despre Iuliu Maniu sau despre alți liberali. În 1950, o dată cu marile arestări din „noaptea demnitarilor”, PNL-Tătărescu a încetat să mai existe.

Liberalii s-au lăsat seduși de dictatură

Așadar, în 1930 și în 1944, o parte din membrii PNL s-au lăsat seduși de dictaturi, fie ele de extrema dreaptă sau de extrema stângă. Din păcate pentru ei, liberalii nu putuseră să reziste chiar intrând lângă dictatori. Scopul dictatorilor era să folosească disputele din partide. Nu doreau să existe partide puternice, altele decât Frontul Renașterii Naționale, respectiv Partidul Comunist din România (ulterior PCR și PMR).

PNL a renăscut în primele zile ale lui 1990. După cum vom vedea, cu scindările de rigoare.