Opinii EVZ
PNL doar cumpără timp atacându-l pe Predoiu. Decizia este: „progresist” sau „conservator”?
Din cuprinsul articolului
În lipsa unei clarificări după moțiune, cele două partide de care depinde viitoarea guvernare trag de timp, fiecare în felul său. Duritatea campaniei de atac la adresa lui Cătălin Predoiu este direct proporțională cu nevoia conducerii PNL de a convinge baza partidului să urmeze decizia trecerii în opoziție. În acest timp, PSD bate pasul pe loc, așteptând clarificarea PNL. Dacă activul de partid fierbe, având în vedere miza mare a deciziilor, publicul larg nici măcar nu mai urmărește. Simte doar costul economic.
PSD nu mai are pârghii: discuția din PNL nu mai poate fi influențată prin mesaje publice
Declarația Olguței Vasilescu, potrivit căreia decizia din PNL privind intrarea în opoziție este nestatutară, a fost taxată imediat drept amestec în viața internă a PNL. Primarul Craiovei a amintit de consultarea internă din PSD privind retragerea sprijinului pentru Bolojan, care a implicat un cerc mai larg din rândul activului pesedist, spre deosebire de cadrul mai restrâns de discuție din conducerea liberalilor, care a decis intrarea PNL în opoziție.
În contextul tensiunii care domină discuția din rândul activului liberal, totul devine o temă emoțională, cu argumente împinse agresiv în online, iar orice opinie venită din PSD este percepută ca o „presiune”. În fond însă, declarația Olguței Vasilescu reflectă mai degrabă faptul că liderii PSD de la nivel local discută cu cei liberali, iar în rândul primarilor PNL, entuziasmul pentru trecerea în opoziție nu este unanim.
Activul PNL împărțit este între continuarea rămânerii la putere și trecerea în opoziție
În ceea ce privește PNL, intensitatea campaniei online de atac la adresa lui Cătălin Predoiu arată cât de mare este nevoia echipei Bolojan de a controla acceptarea intrării în opoziție la baza partidului. Discuția publică despre ce va face PNL este foarte emoțională și reflectă descărcarea electoratului anti-PSD atunci când vine vorba despre partidul pe care îl displace profund. La fel de prezentă este și perspectiva mobilizatoare — care revine ciclic — potrivit căreia PSD și-a găsit un adversar pe măsură: în acest moment, Ilie Bolojan.
Discuția internă din PNL va fi însă mai pragmatică. Ceea ce, pentru publicul extern, pare o narațiune simplă despre bine și rău este, în interiorul partidului, o decizie care afectează interesele foarte multor oameni implicați direct sau colateral în administrație.
Prin disputa cu PSD, Ilie Bolojan a reușit aproape să monopolizeze electoratul urban, educat și anti-PSD. Nu este de mirare că există o energie de susținere pentru președintele PNL, mai ales în condițiile lipsei generale de lideri. Sunt suficiente această energie și perspectiva creșterii electorale a PNL, pentru a mobiliza tot partidul în favoarea intrării în opoziție?
Decizia PNL privind intrarea în opoziție va arăta care clivaj este mai puternic: „PSD – anti-PSD” sau „conservator” vs. „progresist”
La 10 ani de la intrarea USR în Parlament, PNL se află în aceeași dilemă în care îl lăsaseră alegerile din 2016: să se îndrepte mai mult spre electoratul conservator, concurând acum cu PSD și AUR, sau să capteze o parte mai mare din publicul „progresist”, intrând astfel în competiție cu USR.
PNL a fost scindat, în proporții variabile de-a lungul timpului, între aceste două perspective, care acoperă orientări electorale diferite și mobilizează propriul activ de partid. Oricum va fi, PNL riscă să piardă o parte — mai mică sau mai mare, rămâne de văzut — dintre cei care constituie acum nucleul său de susținere.
Ilie Bolojan pare să fi găsit un răspuns, propunând o alianță PNL–USR, alături de diverse alte formațiuni mici anti-PSD, care să sincronizeze cele două partide și să le ofere mai multă forță în raport cu PSD. În ce măsură axa tradițională de poziționare anti-PSD este mai relevantă decât disputa ideologică, de dată mai recentă, între “progresiști” și „conservatori” se va vedea în funcție de numărul liberalilor care vor dori continuarea guvernării.
