4 martie 1977 - momentul care a decis soarta lui Ceaușescu?

4 martie 1977 - momentul care a decis soarta lui Ceaușescu?

4 martie 1977 - momentul care a decis soarta lui Ceaușescu? Dictatorul român se afla într-o vizită de lucru peste hotare când a aflat de sinistrul care a lovit România.

Nigeria era la 4 martie 1977, destinația unde se afla Ceaușescu. Un telex transmis din țară i-a adus pe el și pe soția sa de urgență la București.

Ceaușescu în ascensiune înaintea Congresului XII (1979). În țară însă, hazardele naturale loviseră serios

Ceaușescu se afla pe un val ascendent începând din 1968. Era primit în capitale occidentale, urma să mai facă vizite de stat cel puțin până în 1978. Lideri occidentali îi călcaseră pragul China, Coreea de Nord îi așezau covorul roșu. De fapt, sub impactul acestor regimuri autocratice, e va da Tezele din Iulie, punând frână dezvoltării pe model occidental, vest-european.

Pe 4 martie 1977, la ora 21,22.22, România era lovită de un cutremur devastator de 7,4 pe Richter. Timp de 55-56 de secunde pământul se zguduise. Contemporanilor le-a părut o eternitate.  După inundațiile de la debutul anilor 70 ai secolului XX, România era din nou afectată/

Ce au înțeles adversarii interni ai lui Ceaușescu?

Scandalul de spionaj al generalului Șerb dusese la demisii în lanț și la schimbări la nivelul conducerii. Creatorul sistemului administrativ județean, reformatorul Armatei, Miliției, Securității, Vasile Patilineț fusese obligat să demisioneze fără a avea legătură însă cu acest caz Șerb. Era șeful Garnzioanei București. Îi oferise lui F.A. Musatov, atașat militar sovietic la București și acoperit GRU planurile Capitalei. Aflat sub monitorizare, Șerb i-a dat niște planuri contrafăcute pentru că Direcția de Contraspionaj le scosese pe cele originale din seiful său. Asta, fiindcă se știa că fusese racolat încă de când se afla la Moscova. Prins în flagrant, generalul a stat la închisoare o vreme, apoi a fost degradat la gradul de soldat și trimis la un CAP de lângă București.

URSS i-a cerut imperios lui Ceaușescu să nu cumva să facă vreunui român prins spionând pentru sovietici ceva. Brejnev chiar i-ar fi zis lui Ceaușescu: „adică cum, pentru voi, Uniunea Sovietică e țară dușmană”?  Patilineț a fost remaniat și din cauza scandalului morții fiicei sale Amalia din cauza unui avort ilegal la Polizu. El se afla în Egipt cu misiuni speciale atunci, a fost chemat de urgență și mutat ca Ministru al Industriei Forestiere și Materialelor de Construcții (1972-1979).

Dictatorul chiar avea pâinea și cuțitul!

Adversarii interni ai lui Ceaușescu au văzut că nimeni nu a luat o decizie în 4 martie 1977 până nu s-a întors avionul lui Ceaușescu pe Otopeni. Generalul Ion Ioniță era vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. El și generalul Ștefan Kostyal au ajuns la concluzia că puteau organiza ceva profitând de desele plecări ae lui Ceaușescu peste granițe sau chiar în teritoriu. Cei doi vor fi neutralizați și scoși din activul de partid și cel militar. Ion Ioniță chiar va muri misterios în 1987.

Dictatorul trece la ideile sistematizării generale și demolărilor

Timp de 12 ani (echivalentul a trei legislaturi dintr-o democrație). Ceaușescu a decis să demoleze clădiri vechi și să sistematizeze satele în mediul rural. I s-au prezentat statistici privind faptul că la București, cel puțin, căzuseră masiv clădiri făcute în perioada interbelică, în anii lui Carol al II-lea. Fuseseră făcute pe structuri germane, numai că Germania nu e țară seismică. Vor cădea pradă sistematizărilor și clădiri care nu pățiseră nimic.  Reparațiile s-au făcut haotic, iar inginerul Gheorghe Ursu a luat atitudine, fiind inginer constructor. După ce a scris la „Europa Liberă” a fost interceptat de Securitate și bătut în arest până la moarte.

Ministerul lui Vasile Patilineț (Industria Forestieră și Materialele de Construcții) - în plin efort de reconstrucție a României după 4 martie 1977

Evident, ministerul lui Patilineț a fost cel mai solicitat pentru că el a furnizat elementele necesare reconstrucției României după seismul din martie 1977. Ulterior, după greva minerilor din Valea Jiului, hunedorean fiind, Patilineț a reformat mineritul din Valea Jiului. Avea apoi, din 1980, să plece ca ambasador al României în Turcia. Va reveni de acolo, în sicriu fiind asasinat la 9 octombrie 1986, pe autostrada Ankara-Istanbul într-un accident de mașină înscenat( în localitatea Kızılcıkorman in Provincia Sakarya).

S-a considerat că ar fi fost lichidat de Securitate fiindcă ar fi complotat el însuși pentru debarcarea lui Ceaușescu. Se pare însă că el se afla în fruntea unui curent care dorea doar schimbarea lui Ceaușescu nu și căderea regimului comunist.  Grupul său se desprinsese din grupul Militaru-Brucan care în cele din urmă va rămâne în picioare în decembrie 1989 și va deturna revoluția populară de la Timișoara când s-a extins la București.  Evident, a fost lichidat pentru că se văzuse cât de mult făcuse pentru revenirea infrastructurii românești afectate de cutremurul din 1977 și pentru revitalizarea mineritului și petrolului după 1977. Deloc întâmplător mineritul și petrolul au fost terminate primele de grupul Brucan-Militaru în timpul mandatelor prezidențiale ale lui Ion Iliescu!

Așadar, cutremurul din 4 martie 1977 a reprezentat momentul decisiv al regândirii planurilor lui Ceaușescu și evident, al începutului comploturilor contra sa.

Ne puteți urmări și pe Google News