Dan Andronic mi-a trimis un e-mail din care citez:
”Vreau și eu o caracterizare a României 2019 în 2000 de semne. Care au fost cele mai importante evenimente politice, economice, media. Cum ai caracteriza anul 2019. Cel mai bun politician, cel mai slab. Orice altceva te-a impresionat.”
A scrie despre România lui 2019 în 2000 de semne e ca și cum ai rezuma Istoria omenirii într-o pagină de carte.
Luînd asta drept provocare (de obicei scriu mult despre un subiect, 2000 de semne nu-mi ajung nici să intru în conținut), încerc să mă execut în noaptea de Revelion, pe care n-o sărbătoresc deoarece, așa cum am mai scris, nu văd nici un motiv de petrecere din faptul c-am trecut din 2019 în 2020 și nu invers, din 2020 în 2019.
România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o realitate de plumb. Teoretic, avem alegeri libere și corecte, presă independentă, pluralism politic, instituții definitorii ale statului de drept, precum Parlament, Justiție, Avocatul Poporului, Guvern, Președinție.
Practic avem o dictatură a Sistemului instituțiilor de forță. Acest Sistem, predat lui Klaus Iohannis la cheie de către Traian Băsescu, făuritorul care n-a mai avut timp, ca președinte, să-l folosească, și-a spus cuvîntul în tot ceea ce noi, românii, luînd în serios basmul cu trecerea de la dictatură la democrație după decembrie 1989, am crezut că e rezultatul bătăliei între partide, al concurenței din presă, al goanei după profit, al prestației unei Justiții independente:
- Condamnarea lui Liviu Dragnea, o Operațiune complexă, menită a pregăti terenul pentru aducerea la Putere a Guvernului Meu Doi, pentru punerea la pămînt a PSD și mai ales pentru a scoate din capul oricărui politician ideea că e în slujba României și nu a Puterilor Garante.
- Răsturnarea Guvernului PSD și investirea Guvernului PNL în condițiile în care partidul lui Klaus Iohannis e minoritar în Parlament. Brusc, de parcă ar fi fost întoarse cu cheița, partide care pînă mai ieri scoteau foc pe nări și pe gură cînd auzeau de PNL au votat Moțiunea de cenzură mai întîi și investirea Guvernului Orban mai apoi fără să fi obținut, așa cum se întîmplă în orice democrație, un minim profit politic. Putem crede în aceste condiții că răsturnarea de regim din octombrie – noiembrie 2019 a fost rezultatul jocului democratic?
- Victoria la scor de Nicolae Ceaușescu a lui Klaus Iohannis la prezidențialele din 2019 fără un minim efort din partea candidatului, fără dezbaterile cuvenite, fără a se pune în presă vreo întrebare despre găurile negre din trecutul lui Klaus Iohannis.
- Descoperirea peste noapte a dosarului de informator al lui Traian Băsescu după ce fostul președinte a primit mai multe adeverințe de om care n-a colaborat cu Securitatea. Diversiunea a avut drept scop curățarea tererenului în partea anticomunistă a electoratului astfel încît singurul președinte anticomunist chiar din clipa conceperii să fie Klaus Iohannis.
- Transformarea a aproapei întregii prese independente în presă proPrezidențială, desi prin asta mai toate publicațiile pierd la tiraj sau la rating.
Deoarece am depășit déjà norma celor 2000 de semne, voi concluziona:
2019 a fost anul în care Sistemul și-a dat seama că poate să facă orice.
Lesne de înțeles în aceste condiții ce va fi anul 2020.
Recomandările noastre
08:44 - Tristeţea sărbătorilor de iarnă
