Bătălia de pe Tisa poate fi împărţită în două etape.

Prima ar fi ofensiva maghiară peste Tisa (20- 23 iulie) urmată de contraatacul român care aruncă agresorii dincolo de râu (24-26 iulie) și drumul spre Budapesta.

Situația generală

La finalul ostilităților din Marel

Guvernul maghiar, condus de contele Karolyi Mihaly, refuză această soluție și demisionează. Imediat este instaurată Republica Ungară a Sfaturilor, iar Bela Kun, un revoluționar bolșevic, preia conducerea.

Acesta, împreună cu câteva sute de agenți comuniști unguri și cu mulți bani primiți de la sovietici, se întorsese după război în Ungaria. Începe săși formeze o rețea largă de colaboratori recrutată din rândul elementelor maghiare fanatice și rău famate. Prin angajamentul său de a readuce Ungaria în granițele ei vechi își crește popularitatea fiind văzut ca salvatorul națiunii.

Ungurii se pregătesc

Bela Kun ordonă armatei ungare să înceapă pregătirile pentru declanșarea unei ofensive în direcția trupelor românești. Are loc o primă acțiune militară, în 15-16 aprilie 1919, dar contraatacul românilor împinge trupele lui Bela Kun dincolo de frontiera stabilită de aliați, ocupând și zona-tampon.

Pe 19 apriliie, este ocupat Satu-Mare, pe 20 aprilie Oradea, 23 aprilie Debrețin, până la 1 mai românii ajungând pe râul Tisa.

Statul Major al Armatei Roșii din Kiev ordonă ajutorarea armatei roșii ungare și încearcă să înainteze prin Galiția și Bucovina, însă înaintarea bolșevicilor nu a mai avut loc. Aflate în derută, trupele maghiare cedează. Pe 3 mai 1919 a fost încheiată o Convenție militară de încetare a ostilităților angajate de Ungaria împotriva României.

Însă nici acest angajament nu va fi respectat de guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Stabilirea frontierelor între Cehoslovacia, regatul sârbilor, croaților și slovenilor, România, pe de-o parte, și Ungaria, pe partea cealaltă, de către Consiliul Suprem interaliat în iunie 1919, va fi respinsă, din nou de Ungaria. Pe 5 iulie, Marele Cartier General al armatei ungare începe pregătirile pentru o ofensivă împotriva trupelor române de pe Tisa.

Al doilea conflict cu trupele lui Bela Kun

Având informaţii despre pregătirea ofensivă a ungurilor, Comandamentul Trupelor din Transilvania dispune forţele disponibile în două grupe, prima de 49.000 de oameni, în acoperire pe Tisa, pe un front de circa 300 km, iar restul eşalonat în adâncime, pe poziţii succesive de apărare.

Al doilea eşalon (48.000 de oameni) grupat în adâncime, înapoia centrului dispozitivului.

Această așezare a forţelor permitea C.T.T., în prima fază, să facă față ofensivei inamice ce ar fi trecut Tisa, să-i întârzie înaintarea şi să-i macine forţele câştigând timp, prin dispozitivul eşalonat ce asigura o bună economie a forţelor în timp şi spaţiu.

Faza a doua consta într-un contraatac decisiv la locul şi momentul potrivit, executat de masa de forţe ce se va constitui în spate. Anticipând puţin, generalul G.D. Mărdărescu, comandantul trupelor din Transilvania, unul din eroii de la Mărășești, pentru a fi sigur de reuşită, va însărcina cu conducerea acestui grup de manevră pe unul dintre cei mai capabili generali români, generalul Traian Moşoiu.

Dispunerea forțelor

În preziua ofensivei împotriva României, aproape întreaga armată maghiară se concentrase pe Tisa. Rămăsese doar o treime din divizia a 3-a pe frontul cehoslovac în zona Eipel- Retsag, două divizii de lucrători în Budapesta, divizia a 8-a, numai cu infanteria (artileria fiind trimisă pe frontul român), la vest de Dunăre în zona Hajmasker, în faţa forţelor franco-sârbe, şi 3 brigăzi de grăniceri care păzeau celelalte frontiere, respectiv cea cehoslovacă, sârbă şi austriacă.

Armata maghiară era grupată la 20 iulie 1919 în 4 corpuri de armată, cu un total de 10 divizii de infanterie, 7 brigăzi mixte independente şi un detaşament mixt „Szanto” de mărimea unei divizii. La acestea se adăugau un număr variabil de batalioane de gardă roşie, parte voluntari internaţionali (mulţi ruşi). Se poate estima că ar fi fost vorba de 175 batalioane, 10 escadroane cavalerie şi 85 baterii de artilerie, total 100.000 de oameni şi 314 guri de foc.

Lor li se opuneau trupele române din Transilvania, 8 divizii de infanterie şi 2 de cavalerie, plus trupe nedivizionare, cum ar fi brigăzile 11 şi 12 artilerie, 7 baterii de munte şi 2 autotunuri, două trenuri blindate. Mai existau cele 2 batalioane de ardeleni (Cloşca şi Crişan) şi cele trei regimente de voluntari ardeleni (Alba Iulia, Avram Iancu şi Horia), ca şi trupe de etapă, precum şi 3 companii grăniceri. Total 95 batalioane, 58 escadroane şi 85 de baterii. 90000 de oameni eşalonaţi în adâncime, gata de apărare.

Ofensiva lui Bela Kun

​Ofensiva maghiară începe printr-un puternic foc de artilerie și trupele reușesc să forțeze Tisa, stabilind câteva capete de pod. Ordinele gen. Mărdărescu vizau cedarea până la un aliniament care să permită declanșarea unei contraofensive.

În dimineaţa zilei de 22 iulie, generalul Constantin Prezan, şeful M.C.G., însoţit de locotenent-colonel Ion Antonescu (viitorul mareşal şi conducător al ţării în al Doilea Război Mondial), şeful biroului operaţiuni din M.C.G., sososeşte la Oradea şi va rămâne în zona de operaţiuni până la ocuparea Budapestei.

Odată cu oprirea înaintării trupelor ungare, pe 24 iulie începe ofensiva ostașilor români. În 24 de ore, armatele lui Kun se retrag la vest de Tisa.

Contraofensiva românească

Generalul Mărdărescu propune generalului Prezan „urmărirea imediată a inamicului peste Tisa până la distrugerea lui completă”. Răspunsul M.C.G. vine în seara de 26 iulie, când ultimele elemente inamice erau aruncate peste Tisa: „Trebuie să urmăriţi pe inamic până la completa lui distrugere. În acest scop, vi se mai pune la dispoziţie regimentul vânători de munte şi diviziile 2 şi 7 inf. Operaţiunea trebuie executată cu toată energia, pentru a profita de panica în care se găseşte inamicul şi a nu-i da timp să se reculeagă”.

Pe 28 iulie începe trecerea Tisei și înaintarea armatelor române în Ungaria.

Guvernul lui Bela Kun pierde puterea.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)