168 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Ce mai înseamnă astăzi mitul unui poet național?
Editura Evenimentul si Capital

168 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Ce mai înseamnă astăzi mitul unui poet național?

Mihai Eminescu
Autor: | | 7 Comentarii | 12556 Vizualizari

Astăzi, 15 ianuarie, se împlinesc 168 de ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu. Prilej pentru o analiză excepțională a mitului eminescian, semnată de Paul Cernat, critic literar, profesor și scriitor

Evenimentul zilei: Ce mai înseamnă astăzi poetul Mihai Eminescu pentru români și, în special, pentru elevii și profesorii noștri? Este el astăzi un poet depășit, supralicitat sau prea puțin aprofundat, înțeles etc? Ce înseamnă, de fapt, mitul Eminescu?

Paul Cernat: Mi-e greu să spun ce mai înseamnă Eminescu azi pentru publicul larg. Presupun că audiența lui reală e legată de ce a mai rămas din ideea de „poet național” în epoca actuală, de nivelul învățămîntului nostru umanist și din statutul literaturii în societate. Îi văd, deseori, imaginea politizată tot mai tabloidizat, folosită ca pretext în disputele dintre ultranaționaliști și globaliști, adulația și contestarea fiind deopotrivă superficiale și dubioase. Văd, de asemenea, cum proliferează teoriile conspirației potrivit cărora Eminescu ar fi fost asasinat la ordinele masoneriei junimiste („Și mai potoliți-l pe Eminescu”) pentru că a denunțat alianța cu Puterile Centrale. Asemenea fantezii nu pot fi combătute rațional. Ele vin din credințe iraționale, complexe identitare și o mare neîncredere în discursurile oficiale.

Chiar dacă poeții noștri recenți nu se mai raportează la el, Eminescu nu e desuet sau expirat. Opera lui continuă să impresioneze printr-o bogăție, diversitate, complexitate și intensitate. Unele poeme s-au ofilit și nu ne mai spun mare lucru, dar pe multe le redescoperim surprinși de farmecul și modernitatea lor, sau de forța vizionară și expresivă uluitoare. Din păcate, eminescologia ca disciplină se află în pierdere de viteză. Simbolic însă, marele poet continuă să fie bine instalat în conștiința colectivă. Și încă văd destui tineri interesați la modul profesional și inteligent de el.

Ironizat de unii, compromis de alții, mitul eminescian e autentic și rezilient. E, aș spune, rezultatul unei combinații între excepționalitatea poetică, un destin tragic simbolic, un complex colectiv de vinovăție al contemporanilor și o imagine compensatorie pentru complexul „nenorocului istoric” autohton. Un fel de victimă sacrificială care, eșuînd în istorie, își ia revanșa dincolo de moarte, într-un plan cosmic, metafizic. Ca blazon național, Eminescu a legitimat la nivel de excelență tradiția cultă a literaturii române dechizînd-o către modernitatea cea mai matură a limbajului poetic și filosofic (traducerea din Critica rațiunii pure a lui Kant e o probă majoră). Și asta deși era un conservator și, uneori, un reacționar nostalgic după Evul Mediu al voievozilor și pîrcălabilor. La urma urmei, ce gînditori reacționari importanți am avut înainte de el? Doar tombatere sărace cu duhul. Să ne gîndim un pic și la semnificația formulei, atît de uzate, „Luceafărul poeziei românești”: Luceafărul trimite la Lucifer, îngerul căzut, revoltat împotriva Creatorului. „Zeul întunecat” nu e străin de Baudelaire și alți poeți damnați ai epocii postromantice. Coincidență, primele traduceri românești din Baudelaire, semnate de Vasile Pogor, apar în același număr al revistei Convorbiri literare în care Eminescu debuta cu Venere și Madonă și Epigonii. Evident, multe din ideile politice și economice eminesciene nu mai pot fi susținute azi, nu erau nici pe vremea lui, dar onestitatea atitudinilor și idealismul lor dezinteresat nu pot fi negate.

- Cum a murit, de fapt, Mihai Eminescu?

- A apărut acum cîțiva ani, sub egida Academiei, o incitantă culegere de studii, realizată cu participarea multor medici, despre „patografia lui Eminescu”, pe urmele lucrărilor mai vechi ale doctorilor Nica și Vuia. Concluzia generală era că poetul n-a murit de sifilis nervos, ci de psihoză maniaco-depresivă tratată greșit cu mercur. Ideea complotului nu stă, oricum, în picioare în nici o variantă. Cea a malpraxisului medical, da. Scenarii se pot face, nu-i vorbă, iar cînd există semne de întrebare, ele sînt imediat umplute cu fantasmele persecuției, ceea ce spune mult despre nevrozele noastre politice.

  • Iubirile lui Eminescu - care ar fi cea mai importantă relație de dragoste a poetului, care l-a inspirat, bulversat, amărât etc?

- În ce privește biografia, inclusiv amoroasă a poetului, despre care au apărut în perioada interbelică două-trei romane, s-a cam spus ce era de spus (ar fi poate amuzant să amintesc disputele interbelice dintre Lovinescu și Călinescu referitor la temperamentul poetului: inhibat sau robust-senzual?). În anul 2000, editarea corespondenței inedite de dragoste Eminescu-Veronica Micle a împrospătat semnificativ cazul. N-are însă rost să trivializăm opera eminesciană în felul alegoriei colportate, cîndva, de I. Al. Brătescu-Voineşti, potrivit căreia Lucefărul era Eminescu, Demiurgul – Titu Maiorescu, Cătălina – Veronica Micle iar Cătălin – Caragiale, care avusese o aventură cu Veronica. Că veni vorba: se pare că numele Cătălin n-ar fi existat nicăieri înainte de Luceafărul. Poetul l-a creat ca dublet masculin al Cătălinei, al cărei nume exista în mai multe limbi. Prin urmare, Eminescu n-a fost doar creator de limbaj liric, ci și de nume proprii care s-au impus!

  • Cine a fost jurnalistul Mihai Eminescu? Actual sau perimat? Xenofob sau patriot? Exista astazi vreo similitudine cu imaginea creată de Eminescu în versurile poeziei „Doina”?

- Publicistul și ideologul Eminescu a fost, în același timp, un patriot ardent și un naționalist cu accente xenofobe, care vedea în evreii neasimilați și în „greco-bulgărime” o „pătură suprapusă” parazitară. Violențele sale pamfletare și reveriile paseiste deconcertează, dar trebuie să le privim în contextele epocii. A-l folosi ca armă în războaie politice mi se pare abuziv, după ce fost anexat de regimuri totalitare în căutare de legitimitate simbolică. Oricum, Eminescu e un reper în publicistica noastră de idei, gîndirea lui socială și politică are un nivel intelectual și expresiv rar întîlnit la noi pe vremea aceea, critica la adresa instituțiilor rămîne în unele privințe valabilă, ca și multe idei culturale și educaționale, ca și comentariile avizate despre politica externă și considerațiile despre comunitățile românești din afara țării. A fost, în fond, produsul unei Bucovine austroungare în care etnicii români erau oprimați, și un avocat al cauzei românilor din provinciile istorice sub ocupație străină – în felul acesta trebuie înțelese și imprecațiile controversate din Doină, și cultul basarabenilor pentru el. Era un autohtonist profund atașat de miturile și tradițiile noastre străvechi, dar și un cosmopolit format de marea cultură occidentală și de cea a Orientului, un produs de lux al Vienei și al Berlinului universitar, într-o perioadă în care xenofobia și protecționismul erau în creștere, o perioadă de criză și decadență a marilor imperii europene. Era, apoi, un artist cu o conștiință estetică neobișnuită – e destul să-i parcurgem Caietele, splendidele arte poetice sau dicționarul de rime. Un visător utopist, un vizionar fantast comparabil cu Novalis, Holderlin sau Nerval, bun cititor al lui Edgar Poe și compatibil, în plan filosofic, nu doar cu pesimismul mizantrop al lui Schopenhauer, ci și cu nihilismul profetic al lui Nietzsche. S-a vorbit, cred, prea puțin despre umorul lui Eminescu (G. Călinescu l-a numit undeva, deplasat, „un Mitică sumbru, corect gramatical”). Ei bine, acest mare poet grav are un umor moldovenesc savuros. Să mai spun că nu Maiorescu, ci Eminescu i-a adus la Junimea pe cei mai mari scriitori ai ei: Creangă, Caragiale, Slavici (cu ultimii doi a făcut parte din redacția ziarului Timpul). Fără Eminescu, Junimea nu putea acredita credibil limba literară aflată azi în uz și primul canon estetic al literaturii române.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate