Danemarca - ţara în care educaţia de top este gratuită, dar traiul este costisitor
- Andreea Ciulac
- 30 martie 2014, 23:20
Silvia, o româncă de 22 de ani, povesteşte cum este să înveţi după un sistem unde plagiatul este văzut drept un păcat capital, iar dascălii sădesc în studenţi spiritul de echipă prin proiecte care imită situaţii reale de viaţă.
Declarată recent ţara cu cei mai fericiţi oameni din lume, în cadrul unui clasament realizat de Organizaţia Naţiunilor Unite, Danemarca a devenit rapid una dintre destinaţiile de studiu favorite ale studenţilor români, datorită sistemului educaţional de top, unde nu se percep taxe şcolare. Pusă pe fugă de plagiate Acesta a fost şi motivul pentru care Silvia Burciu (22 de ani) a ales să urmeze un master la Copenhagen Business School, aflată pe locul trei în topul celor mai bune şcoli de profil din lume. Absolventă a Colegiului Naţional de Informatică “Tudor Vianu" din Bucureşti, considerat o adevărată "pepinieră" de olimpici, tânăra a optat, iniţial, pentru Facultatea de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din Capitală. Aventura sa ca student internaţional a început în 2012, când a fost acceptată pentru a urma anul trei de facultate la Universitatea din Porto, al doilea mare oraş din Portugalia. Experienţa i-a deschis apetitul pentru străinătate, iar în 2013 şi-a făcut încă o dată bagajele: "Mi-am dat seama că nu mă mai pot integra într-un sistem unde plagiatul este acceptat". Lipsa taxelor şcolare din Danemarca este compensată însă de costurile ridicate de trai. Pe de altă parte, studenţii au posibilitatea de a lucra part-time, maximum 20 de ore pe săptămână, pentru un salariu minim de circa 800-900 euro pe lună, varian tă care a dat roade şi în cazul Silviei. Primul impact cu facultatea a făcut- o să-şi dea seama că se află în locul potrivit. Dascălii, aflaţi în poziţii de top-management în diverse companii, promovează o combinaţie armonioasă de studiu individual cu cel în echipă. “Proiectele se bazează pe afaceri aflate la început de drum, care întâmpină diverse obstacole, iar noi, organizaţi în echipe de trei-cinci studenţi, trebuie să venim cu soluţii practice. Teoriile sunt actuale şi dezbat probleme prezente, scrise de teoreticieni internaţionali", spune tânăra. Alături de colegii săi proveniţi din 40 de ţări, Silvia a trebuit să se adapteze metodei inedite de notare. "Există şapte note: -3,0,2,4,7,10,12, în care 2 este nota minimă de trecere, iar 12 este nota maximă, care se dă foarte greu şi rar, pentru lucrările perfecte", mai arată Silvia. Deşi este atrasă de societatea daneză, tânăra are de gând să se întoarcă în ţară, pentru a-şi deschide propria afacere.