Este cel mai puternic atac prin impactul său: 200.000 de călători afectați în peste 1000 de curse de avion care nu au putut ateriza și decola de pe aeroport. Iar costurile pentru o asemenea distorsiune a traficului și blocaj al funcționalității unui element major de infrastructură britanică precum aeroportul din sudul Londrei au fost infime. Practic au fost folosite câteva drone industriale, suficient de mari pentru a menține traficul la sol, cel mai probabil fabricate artizanal dar de profesioniști, din care una singură s-a prăbușit și a fost găsită de către autorități.

Lovitura a fost planificată cu minuțiozitate. Chiar dacă nu se cunosc autorii și cauza lor, au fost folosite 200 de zboruri ale dronelor, văzute de peste 67 de persoane care au dat declarații polițiștilor, cu precădere personalul aeroportului. Această acțiune a presupus mai multe drone și schimbarea periodică a bateriilor. Cum de miercuri 19 până vineri 21 decembrie a fost doar o pauză de 45 de minute când au putut ateriza și decola avioanele, asta presupune o mișcare de forță și informații pentru a ridica dronele atunci când se încearcă redeschiderea aeroportului. Mai exact de fiecare dată când s-a încercat redeschiderea aeroportului.

Mai bine de 20 de echipaje de poliție au fost mobilizate pentru a-i identifica pe cei care au dat lovitura și au blocat funcționarea aeroportului. În ciuda acestui fapt, nu au reușit să-i prindă pe făptutori. S-au alăturat capacitățile armatei britanice, care au folosit stații goniometrice pentru a încerca să identifice sursa semnalelor radio care dirijau dronele. Deși se aflau pe o rază de 16 km față de locul unde erau ridicate dronele, deci în preajma aeroportului pentru a le putea dirija în apropierea spațiului rezervat zborurilor, la 1-5 km de piste, autorii nu au putut fi identificați. Și asta deși trebuie să fi schimbat mai multe rânduri de baterii pentru a putea menține frecvența zborurilor. Autorii, cel mai probabil mai mulți, au folosit mașini cu care s-au deplasat în jurul ariei vizate pentru a putea controla și dirija dronele și a le recupera.

Dronele industriale au fost suficient de mari pentru a bloca traficul și mai ales pentru a bloca orice intervenție cu foc împotriva lor. Dacă trăgeau, polițiștii nu știau unde se vor duce gloanțele care ratau și nici resturile dronelor, care survolau zone locuite. Ordinul general a fost să nu se tragă în aceste aparate. În plus, ritmicitatea ridicării lor a fost extraordinară, ca și coordonarea cu momentele când se încerca redeschiderea traficului.

Autorii vor suferi, pe baza legilor existente, 5 ani de detenție pentru perturbarea traficului, cu recomandare spre maximum de pedeapsă, atunci când vor fi găsiți. Ei au riscat acest deznodământ, dar numai decriptarea semnalelor și a comenzilor de pe drona avariată găsită de autorități ar putea da indicii suficiente despre autori.

Până atunci, cele mai mari costuri le-a încasat Guvernul britanic, și așa prins în problemele legate de Brexit. Mai întâi, un anunț al autorităților a plasat o ipoteză că nici măcar nu ar fi existat dronele. Depozițiile martorilor și găsirea uneia dintre drone, avariată, infirmă această ipoteză, care a fost calificată drept „lipsă de comunicare” de către autorități, pentru a scăpa de ridicol. Apoi autoritățile britanice au reținut un cuplu, Paul Gait și Elaine Kirk, considerați inițial suspecți pentru atac, dar pe care l-a eliberat, ridicând suspiciunile asupra celor doi. Și poliția din Sussex, care a făcut ancheta, s-a umplut de ridicol alergând după drone. Acestea dispăreau când erau aproape să fie capturate, pentru a reapărea imediat ce se încerca redeschiderea aeroportului. Jocul acesta de-a v-ați ascunselea a costat companiile britanice și norvegiene – principalele companii ce operează pe Gatwick – milioane de dolari și multă credibilitate. Nici ofertele de recompense – 50.00 de lire sterline imediat după începutul jocului și încă 10.000 ulterior – nu au adus nici un pas înainte pentru stoparea nebuniei.

Iar lovitura de imagine în ajun de Crăciun, în perioada cea mai aglomerată a anului, a costat enorm imaginea autorităților, incapabile să reacționeze la acest atac. Chiar și opoziția a avut motive de atac pentru faptul că legea privind înregistrarea operatorilor de drone nu a ajuns în Parlament, în condițiile în care numărul de incidente și aproape-coliziuni înregistrate între drone și avioane de linie s-a triplat anual între 2015 și 2017 ajungând la 92 înregistrare numai în Marea Britanie.

Autoritățile britanice au rămas doar cu ipotezele probabile despre autori: un hacker lup singuratic care ar fi realizat atacul – variantă puțin probabilă, pentru că și dacă putea urmări evoluțiile din aeroport și tentativele de redeschidere a lui, era puțin probabil să scape cu un singur operator chiar și cu 2-3 drone conduse. Activiștii de mediu sunt a două variantă, fiind deseori proteste împotriva unor acțiuni de extindere a aeroporturilor din partea acestora, dar și Greepeace, și Extinction Rebelion, un grup virulent local, nu au revendicat atacul și au negat implicarea, susținând că ei își asumă întotdeauna acțiunile. Mai rămâne Rusia sau un alt stat sponsor al unei asemenea acțiuni. Oricum planificatorii atacului hibrid au folosit și amenințările credibile cu acțiuni teroriste cu drone din recentele filmări ale Al Qaeda operand drone și amenințările confirmate de oficialii din securitate privind posibile atacuri cu drone cu explozibili la adresa avioanelor, în Marea Britanie. Acum nu a fost un atac terorist, dar sigur a fost un test foarte important pentru blocarea funcționalității unui aeroport civil. Mâine s-ar putea utiliza contra unuia militar.

 

Te-ar putea interesa și: