Editura Evenimentul si Capital

De ce NU va REUȘI „REVOLUȚIA SEXUALĂ” la comandă în România? „A ÎNCREDINȚA COPILUL unor CUPLURI de HOMOSEXUALI este DE NECONCEPUT”

Autor: | | 12 Comentarii | 11675 Vizualizari

Ioan-Aurel Pop, istoric, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și președinte al Academiei Române, respinge, din calitatea de simplu cetățean al acestei țări, Strategia Națională pentru Educație Parentală, proiect care maschează, de fapt, și promovarea diversității de gen.

Evenimentul zilei a dezvăluit ieri mecanismul și rețeaua din spatele așa-zisei Strategii Naționale pentru Educație Parentală, reacțiile Bisericii și ale unor importanți lideri de opinie.

Astăzi, în continuarea acestui demers, prezentăm, în exclusivitate, opinia argumentată a unuia dintre intetelectualii de frunte ai României. Și l-am numit aici pe Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Dar să aflăm, mai bine, ce crede acest cărturar despre intenția statului de a introduce în programa școlară materia Educație sexuală, cu mențiunea că trebuie ținut cont de faptul că lipsa unei asemenea instruiri este evidentă - nu mai puțin de 10 000 de minore nasc, în medie, în fiecare an, în România.

Dar, pentru că trebuie spus, sub această etichetă - Educație sexuală - va fi, cel mai probabil, încurajată „diversitatea”, va fi promovată homosexualitatea etc.

Bulversarea sistemului

Are cuvântul Ioan-Aurel Pop: „De la început, ca unul care a predat patru ani în învățământul preuniversitar (liceal), pot să vă spun din experiență că intenția și practica Ministerului Educației de a introduce mereu noi discipline (materii) școlare este nerealistă și chiar păguboasă. De ce? Numărul de ore pe săptămână pentru un elev este limitat, iar științele educației ne aduc destule argumente în acest sens. Introducerea de noi „materii” înseamnă dislocarea disciplinelor tradiționale și verificate în întreaga Epocă Modernă. Cu alte cuvinte, ca să introducem Educație bancară sau economică, Educație pentru protecția mediului, Educație pentru sănătate, Educație managerială, Educație pentru siguranța circulației publice, Șah, Educație sexuală (sunt numai câteva dintre propunerile făcute de felurite instanțe – persoane, ONG-uri, instituții ale statului etc.), înseamnă să reducem sau să scoatem din planurile de învățământ ore de Istorie, Geografie, Limba și literatura română, limbi străine, Biologie și altele”.

Înțelegere greșită

Profesorul Ioan-Aurel Pop își trage sufletul, apoi încearcă să-și contureze ideea: „Or, nu se poate ca, sub pretextul pregătirii elevilor pentru viață, să se renunțe la disciplinele care formează viitoarele personalități, care făuresc cultura generală, care structurează identitatea personală și de grup. Toate aceste propuneri de noi „materii” pleacă de la o înțelegere greșită a rostului școlii. Asemenea propuneri nu reprezintă, de fapt, materii, ci teme și conținuturi care pot fi abordate, cu tact și competență, în cadrul disciplinelor existente”.

Profesorii de bilologie și „datoria” pentru educația sexuală

Expunerea domnului IoanAurel Pop continuă în tentă didactică: „Întotdeauna, începând cu a doua jumătate a secolului trecut, s-au abordat în școlile noastre, mai bine sau mai rău, subiecte ca protecția mediului, circulația publică, paza contra incendiilor, igienă și chiar sexualitate. Eu însumi, începând cu clasa a VIII-a, am învățat la materii precum Dirigenție, Anatomia și fiziologia omului, Geografie, Zoologie, Filozofie, Istorie, Chimie, Fizică, Științe sociale etc. diferite noțiuni foarte necesare legate de subiectele enumerate mai sus.

Profesorii de biologie, mai ales în clasele de liceu, aveau datoria să facă educație sexuală, chemând chiar specialiști în domeniu la unele dintre lecțiile lor. Că acest lucru nu se făcea constant și bine, că unii ocoleau – din falsă pudoare ori din alte motive – astfel de subiecte este adevărat, dar acestea nu sunt argumente pentru a disloca o întreagă structură de învățământ”.

Când intervine frauda?

Atunci, care ar fi cea mai bună soluție?

„Natural, din timp în timp, și materiile trebuie primenite și chiar înlocuite cu altele, mai adecvate vieții trepidante pe care o trăim, dar acest fapt trebuie să se petreacă la nivelul duratei lungi, o dată sau de două ori într-o generație (socotită cam la 25-30 de ani). Noi, însă, vrem să schimbăm mereu, frenetic, dar nu benefic, dezorientând întreaga școală românească. Pe de altă parte, procedura păcătoasă de introducere de noi materii înseamnă ca acestea, alături de multe dintre disciplinele vechi, să se facă în câte o oră pe săptămână, ceea ce este complet nepedagogic și periculos. Cum să poți da, ca profesor, cel puțin câte două note obiective pe semestru, la fiecare materie, ca să închei media? Evident, nu poți și atunci intervine formalismul, incorectitudinea și chiar frauda”.

„A contrapune alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală”

După această acoladă-cadru, ajungem și la subiectul fierbinte. „Chestiunea „diversității” este o altă problemă recurentă azi, mereu repetată și care ține, pe de o parte de mentalitatea lumii contemporane (mult schimbate față de societățile trecute), iar pe de alta de globalizare, de anumite tendințe din societățile dezvoltate și prospere. Și noi, românii, trăim în această lume în continuă mișcare (nici măcar satul nostru, în care s-ar fi născut veșnicia – cum frumos și metaforic spune Lucian Blaga – nu mai este cel de odinioară) și, așa cum putem, ne adaptăm ei. După anii 2000, ne-am integrat în astfel de organizații, uniuni etc., care promovează alte idei decât cele tradiționale”, apreciază Ioan-Aurel Pop.

„Diversitatea” și valorile validate de timp

Mai departe, cu Ioan-Aurel Pop la cârma dialogului: „Nu poate pretinde nimeni că românii nu trebuie să fie informați în legătură cu aceste noi trenduri, că românii nu trebuie să respecte și să accepte asemenea evoluții, dar forțarea ritmului este primejdioasă.

„Diversitatea” face parte din realitate, iar realitatea nu trebuie ignorată niciodată, dar a contrapune – cu insistență și chiar cu vehemență uneori – alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală. Eu nici nu aș vorbi despre «familia tradițională», ci despre unicul tip de familie validat de istorie, prin care s-a asigurat perpetuarea umanității până azi. Nu știu ce va fi în viitor, fiindcă nu am darul premoniției și nici nu cunosc ce ne vor aduce știința, descoperirile în biologie, chimie, anatomie etc., dar am idee ce este prezentul. Iar în prezent, românii, ca și alte popoare, au în mințile și sufletele lor valori verificate, legate de bunul simț și de experiența de viață ale moșilor și strămoșilor lor”. Imediat, concluzia limpede: „Alții sunt liberi să trăiască așa cum doresc, dar a obliga societatea românească „să se revoluționeze” la comandă și în timp foarte scurt este complet greșit. Ceea ce v-am spus reprezintă opinia mea personală. Academia Română va veni în curând cu propria poziție oficială în legătură cu „educația pentru diversitate„”, subliniază Ioan-Aurel Pop .

„A încredința copilul unor cupluri de homosexuali este de neconceput”

Este de notorietate cazul românului din Anglia căruia, din cauza dificultăților materiale, copiii i-au fost încredințați unui cuplu de homosexuali. Este pregătită societatea românească pentru astfel de „deschideri”, pentru astfel de situații în care familia este formată din copil/copii și două persoane de același sex care încearcă să acopere și rolul tatălui, și rolul mamei? Chestiunea nu-l surprinde pe distinsul istoric: „Opinia publică românească și chiar societatea românească, în majoritatea sa covârșitoare, nu pot accepta asemenea proceduri. La noi, copiii sunt concepuți de mamă (de sex feminin) și de tată (de sex masculin), născuți de mamă și crescuți de ambii părinți. Aceasta este rânduiala dintotdeauna și, chiar dacă această ordine a lucrurilor a avut și are și excepții, excepțiile acestea nu sunt și nu au fost împinse niciodată până la absurd”.

Pledoarie pentru părinții biologici

Aprofundat: „Părinții biologici sunt întotdeauna de preferat pentru creșterea și educarea copiilor; dacă acest lucru nu se poate, atunci copiii rămân în grija numai a unuia dintre părinții biologici; dacă, din varii motive, părinții biologici nu-și pot crește copiii, atunci ei sunt încredințați statului (care-i repartizează în instituții speciale sau îi dă spre adopție unor cupluri legale, formate din femeie și bărbat etc.). Aproape întotdeauna, părinții biologici sau un părinte biologic pot crește și educa mai bine propriii copii decât statul sau părinții adoptivi. Dar a încredința copilul unor cupluri de homosexuali este de neconceput, din mai multe motive”.

O necunoscută

Ioan-Aurel Pop își adună gândurile: „Unul este foarte evident: nu se știe azi, cu siguranță, care sunt mecanismele nașterii homosexualității. Iar dacă aceasta are și o latură de dobândire datorită mediului ambiant educațional, atunci noi, oamenii, nu avem căderea morală și nici permisiunea legală – în virtutea principiilor juridice valabile în România – să orientăm sexualitatea naturală a copiilor spre una preconcepută. Măsura luată în Anglia, cu acei copii ai românului în cauză, este una contra naturii, a moralei creștine și a legilor din România. Iar dacă acest român lovit de soartă este cetățean român sau și cetățean român, atunci statul român are obligația de a-i apăra drepturile în acord cu sistemul juridic de la noi”.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X