Ziua când Domnul Unirii a depus jurământul

Al.Ioan.Cuza. Sursa foto: Wikipedia

Data de 8 februarie este fără îndoială una a unui început de drum. Pe 8 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza, la București, depunea jurământul de credință. Dar oare cum va fi arătat primul drum al lui Alexandru Ioan Cuza de la Iași la București ca domnitor ales al Principatelor Unite?

Buzoienii îl salută în județul Buzău vineri, 6 februarie 1859

Cuza a plecat cel mai probabil miercuri, pe 4 februarie 1859, din Iași. A parcurs distanța Iași - Focșanii Moldovei până joi, pe 5 februarie 1859. A trecut Milcovul spre Focșanii Munteniei, ajungând la Poșta Câlnău pe 6 februarie 1859 într-o vineri. Aici, 200 tineri civili, călare, i-au prezentat onorul. Apoi, trăsura domnească a pornit spre Buzău, aflat la 11 km distanță,  tot pe 6 februarie  1859. Întâmpinat cu drapel și cu garda de onoare, Cuza a văzut că orașul era plin de tablouri, de lumini și steaguri tricolore.

Prahovenii au cinstea să-și salute domnitorul sâmbătă, 7 februarie spre seară!

În seara de 7 februarie 1859. Ploiești e în haine de sărbătoare. Cuza este întâmpinat cu fanfară, drapel și garda de onoare. Hora Unirii se joacă și toată noaptea este una albă în Ploiești. Cuza va porni de aici spre Capitala, București. Prahovenii se mândresc cu acest moment pentru că în acest județ, Cuza a dispus să se înființeze localitatea Gorgota El a trecut pe actualul DN1 prin Potigrafu, la intersecția cu drumul ce ducea spre o așezare căreia localnicii îi spuneau Gorgota, dar nu exista în acte.

A fost singura comună fondată de Cuza, de la decizie, la întemeiere.  În județul Romanați, Cuza a promis că va fonda pe malul Dunării într-un loc situat nu departe de Celeiu, în zona unde era o corabie eșuată, numită „La Corabie”, așezarea Corabia. Ea va fi fondată oficial de către Carol I.

Mihail Kogălniceanu rememora din București ziua de 7 februarie 1859 : „Situaţia este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi oraşul e în sărbătoare. Toată lumea a ieşit în stradă. Veţi primi o ovaţie cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state” (...) Nu vă puteţi închipui ce cheltuieli au făcut simpli particulari spre a vă primi în mod demn”.

Duminică 8 februarie 1859, București

Era aproape de amiază, când trăsura domnitorului a ajuns la Băneasa. Circa 100 000 bucureșteni bordau drumul de 15 kilometri dintre Băneasa și Dealul Mitropoliei. Tricolorul era desfășurat, fanfarele răsunau. Clopotele mici și mari a 130 biserici și mânăstiri își manifestau bucuria sosirii Domnitorului Unirii.

A fost întâmpinat de Generalul Nicolae Golescu, fost Locotenent Domnesc la 1848. Era Ministru de Interne la București. În casa Golescu, unde astăzi este Palatul Regal, casă vândută de frații Golești, Domniei, casă construită de către Dinicu Golescu, avea să locuiască Domnitorul. Nicolae Golescu a pregătit o trăsură de gală. Cuza era însoțit de Nicolae Pisoschi, colonel și prieten unionist, de aghiotantul căpitan Costache Silion și de către DA Sturdza, secretarul său personal.

Te Deum la Mitropolie și jurământul

Undeva spre seară, Cuza a ajuns pe Dealul Mitropoliei unde a depus jurământul de credință. Teatrul Național, aflat unde astăzi este Hotel Novotel avea balconul bordat de drapele, statui de zeități ale Justiției, Gloriei, care încadrau portretul Domnitorului. La loc de cinste, tronau stemele reunite ale Principatelor Unite, Bourul și Acvila.

Proclamația și Jurământul lui Cuza

Domnitorul a dat citire unei Proclamații și apoi jurământului de credință:

„NOI ALEXANDRU ION I

Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională Domn Moldovei şi al Ţării Româneşti La toţi de faţă şi viitori sănătate

Voinţa Naţiei prin legiuitele sale organe, Adunările Naţionale Elective din Iaşi şi Bucureşti, ne-a ales Domn Moldovei şi al Ţării Româneşti.

Acest mare act naţional, săvârşit prin unanimitatea voturilor amîndorora Adunărilor, a unit tronurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Mihai Viteazul.

În ochii Noştri, acest act este triumful unui princip mântuitor ce face să bată în inimile tuturor Românilor: frăţia românească!

Suindu-Ne pe tron cu numele de Alexandru Ion I, mândru şi fericit de a vedea numele Nostru înscris în rândul Domnilor Ţării Româneşti, cea întâiu datorie a Noastră este de a Ne adresa către Voi, iubiţilor compatrioţi, din Ţara Românească, de a Vă ura pace şi fericire şi de a Vă spune cari sunt cugetările şi ţintirile Noastre.

Înainte de a Ne sui pe tronul Ţării Româneşti, Noi în faţa Adunării, am făcut următorul jurământ:

“Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării că voiu păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voiu priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, şi că nu voiu avea înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea Naţiei române.

Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie într-ajutor!”

Linia noastră de purtare în oblăduirea Ţării Româneşti, nu o putem mai bine arăta decât întrebuinţând aceleaşi cuvinte ce am rostit la suirea Noastră pe tronul Moldovei.

Vom fi Domn Constituţional. Vom respecta toate drepturile Adunării Elective şi toate stăruinţele Noastre vor avea de ţel deszvoltarea noilor instituţii ce ne-a recunoscut Europa şi adevărata şi temeinica punere în lucrare a reformelor, ce sunt menite de a introduce în societatea noastră marile principii ale statelor moderne.

Pentru că aceste mari reforme să aibă drept resultat fericirea obştească, Noi sfătuim şi îndemnăm pe tot compatrioţii noştri, de orice stare şi condiţie, ca să uite desbinările şi urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleiaşi ţări şi naţii, numai o deplină armonie între clasele societăţii, întrunind aşa toate puterile, poate să ne întărească; şi aşa şi guvernământul şi poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.

Misia Noastră, deşi frumoasă este foarte grea! Noi nu vom putea-o împlini decât, dacă vom avea îmbrăţişarea sinceră şi sprijinul puternic al compatrioţilor noştri, toate zilele Noastre vor fi întrebuinţate în chip de ale merita şi dobândi.

Noi facem un apel la patriotismul, râvna şi activitatea funcţionarilor publici, cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relaţiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire şi cu dânsele toată puterea ocârmuirii. Legile trebuie să-şi redobândească toată autoritatea. Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalităţii celei mai stricte, trebuie dar să fie tare şi respectată de toţi. Trebuie ca în viitor, fiecare cetăţean, fără osebire, să fie apărat în onoarea, în viaţa şi averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredinţate ocrotirii autorităţilor publice”.

Precum dar, vom avea de bucurie a căuta şi a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcţionarilor mari şi mici, tot aşa guvernământul Nostru este hotărât de a pedepsi fără cruţare şi cu toată asprimea legilor toată călcarea de lege.

Aceasta este profesia Noastră de credinţă, ce o adresăm Ţării Româneşti, întocmai precum am adresat-o şi Moldovei. Ea arată toată mărimea şi greutatea misiei, ce ne este încredinţată de către Voinţa Naţională. Vom avea însă curagiul de a o primi şi energia de a o împlini; căci ne rezemăm pe concursul înţelept şi patriotic al unui popor, ce voieşte a se regenera şi a se face vrednic de mărirea numelui său de: Naţie Română.

Tuturor compatrioţilor Noştri le trimitem Domneştile şi Frăţeştile Noastre urări; şi Dumnezeu să binecuvânteze Principatele Unite.

Datu-s-a în Domneasca Noastră reşedinţă a Ţării Româneşti, Bucureşti, în ziua de 8 februarie, anul 1859, iar al Domniei în Principatele Unite cel întâiu.

Alexandru Ioan I”