Regizorul Theodor Cristian Popescu a montat la Sibiu “Auto-Da-Fé”, trei piese scurte de Tennessee Williams. O galerie de disperaţi care se potriveşte foarte bine zilelor noastre, spune regizorul, convins că spectatorul acestui început de secol se va regăsi în vechile personaje rătăcite.
Disperări în surdină, disperări explodate şi disperări topite – acesta este meniul propus de regizorul Theodor Cristian Popescu în ultimul său spectacol, montat la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Vechi prieten al festivalului sibian, regizorul a revenit din Canada pentru a pune în scenă “Auto-Da-Fé”, trei piese scurte de Tennessee Williams.
„Galeria de personaje este o galerie de disperaţi, de oameni neiubiţi, care nu îşi găsesc locul”, a declarat regizorul. „Sunt piese de douăzeci de minute, care aparent nu au legătură una cu alta. E o formulă care seamănă cu felul nostru actual, de a ne culege informaţiile zapând de colo-colo”, explică Theodor Cristian Popescu.
Înlănţuite firesc
Una dintre marile reuşite ale spectacolului este tocmai înlănţuirea firească a celor trei secvenţe. Piesele îşi trag seva una din alta, născându-se din decorul ce se deschide făcând loc următorului, în adâncimea scenei. Tensiunea acumulată explodează la finalul fiecărei piese numai pentru a renaşte în următoarea ipostază. Spectacolul reuşeşte performanţa de a vorbi în nuanţe profunde şi discrete despre disperare, fără stridenţe inutile, iar anumite scene sunt de o sensibilitate rară.
“Auto-Da-Fé” este un dialog purtat pe veranda unei case din New Orleans între o mamă şi fiul său, ultrareligioşi. Este imensă ruptura dintre ei, iar aşa zisa punte e o scrisoare ce conţine o fotografie indecentă. Cei doi trebuie să rezolve împreună îngrozitoarea problemă care l-a adus pe fiu în pragul disperării. Angajat la poştă, e terorizat de apăsarea plicului pe care îl poartă la piept. Povara “murdară”, simbol al negării iubirii carnale, va fi arsă, însă nu oricum, ci odată cu purtătorul său.
Teatru-dans şi pustiu
Casa arde, decorul se deschide, pe scenă se înalţă zidurile unui cinematograf rău-famat. “Păzeşte scara asta” este povestea unui uşier, un băiat care şi-a luat o slujbă de vară. Colegul său care lucrează aici de un deceniu este în pragul unei crize de nervi, căci a văzut deja mult prea multe în acest loc unde “copiii se distrează”. Disperarea explodează violent, lumea în care toată lumea are secrete, însă fiecare ştie secretele celuilalt se prăbuşeşte.
Decorul se deschide iar, pătrundem în al treilea decor: dormitorul imens şi pustiu al unui cuplu. Camera e ruptă în două, muchiile tăioase din tavan par marginile unei prăpăstii. “Vorbeşte-mi ca ploaia şi lasă-mă să te ascult” este apogeul spectacolului, o performanţă remarcabilă, cu doi actori ce străbat teritorii la limita dintre teatru şi dans. Ofelia Popii şi Florin Coşuleţ vorbesc cu întregul corp, spectacolul e zbatere, căutare, strigăt şi tăcere.
El, un beţiv care s-a trezit într-o cameră de hotel, în cada plină cu gheaţă. Ea, aşteptându-l trei zile, nu a pus decât apă în gură. Acum nu mai vrea decât un singur lucru: să plece, să viseze. „Hai înapoi în pat”, o roagă el, „Vorbeşte-mi ca ploaia şi lasă-mă să te ascult”. În fundal cade ploaia, o perdea fără sfârşit, dincolo de care se perindă oameni şi maşini, în lumini şi emoţii topite, şi-n fiecare strop e disperare, disperare picurată, cuvânt cu cuvânt, tăcere cu tăcere, la capătul iluzoriu al unei poveşti despre căutare. Echipă valoroasă
- Regizorul Theodor Cristian Popescu spune că cele trei piese nu au mai fost jucate în teatrele din România, decât cel mult de către studenţi. Bazate cu fidelitate pe text, piesele sunt îmbogăţite de scenografia, coregrafia şi muzica excelente. Regizorul a colaborat cu o echipă valoroasă: scenografia - Andu Dumitrescu, coregrafia - Florin Fieroiu, muzica - Vlaicu Golcea.
- Premiera a avut loc la Teatrul Naţional “Radu Stanca” pe 23 ianuarie. Spectacolul se va mai juca pe 15 februarie.
- Theodor Cristian Popescu a montat în România, vara trecută, „Femeia din trecut”, Teatrul Metropolis, Bucureşti.
- Următoarea premieră de la Sibiu este “Sfârşit de partidă”, de Samuel Beckett, regia Charles Muller, pe 28 februarie.
Fotografii de Mihaela Ghenescu
