Wrigely este liderul incontestabil al pieței mondiale de gumă de mestecat. William Wrigley Jr. , fondatorul afacerii pornite cu mai bine de un secol în urmă, și-a câștigat experiența cu vânzările de săpun și praf de copt, înainte de a crea brandurile consacrate de astăzi.

William Wrigley Jr. și-a început cariera în afaceri ca adolescent în Philadelphia în anii 1870. După ce a fugit de acasă la vârsta de 11 ani și a fost exmatriculat de mai multe ori, tânărul Wrigley a fost avertizat de tatăl său: „Viața ta școlară nu a fost un succes. Hai să vedem cum te descurci la muncă.”

Așa că Wrigley Senior l-a pus să lucreze în fabrica de săpun. Unde juniroul avea sarcina de a amesteca în băile de soluții cu o paletă mare. La o muncă de zece ore pe zi, băiatul era plătit doar 1,50 dolari pe săptămână.

După ce a servit un an ca amestecător de săpun, Wrigley Jr. a obținut o promovare în echipa de vânzări. Așa că adolescentul a pornit în periplu cu o căruță încărcată cu săpun prin orașele aglomerate din nord-estul Statelor Unite. Vânzând săpun, Wrigley a învățat rapid importanța persuasiunii în vâznări. Astfel a învățat să își facă prieteni prin conversații amabile și să vândă tone de săpun.

Oricine vrea ceva pe gratis

În 1891, la vârsta de 29 de ani, Wrigley s-a mutat la Chicago pentru a înființa filiala din vest a afacerii cu săpun a tatălui său. Produsul însă a fost evitat de comercianții locali. Aceștia s-au plâns că, la prețul de doar cinci cenți pe cutie, săpunul le oferea aproape niciun profit.

Wrigley l-a convins pe tatăl său să dubleze prețul de vânzare al săpunului și să încurajeze vânzările prin „oferte”. Pentru aceasta, juniorul a cumpărat 65.000 de umbrele roșii ieftine pe care le oferea gratis la achizițiile de săpun. Deși vopseaua din ele se scurgea când ploua, umbrelele au reușit să vândă mult săpun.

În timp, conceptul a necesitat unele ajustări. Dar experiența i-a confirmat lui Wrigley că „ofertele” erau o idee bună și un instrument eficient de vânzări. „Toată lumea iubește să primească ceva în plus, fără plată”, a concluzionat tânărul.

Pe cont propriu

După acestă experiență, Wrigley a decis să debuteze pe cont propriu, ca vânzător de săpun independent. A ales să ofere praf de copt ca „ofertă„. În curând însă, cererea pentru praf de copt a depășit-o pe cea pentru săpun.

În 1892, Wrigley a abandonat complet afacerea cu săpun pentru a se concentra pe vânzarea prafului de copt. Totuși, a ales să nu ofere săpun ca bonus.

În paralel, a început să caute o nouă ofertă și a descoperit astfel guma de mestecat. Guma din anii 1890 era produsă din sevă de molid și parafină. Rezultatul era un produs fără gust și miros și care nu se mesteca ușor. Ce-i drept, putea reține agenți de aromatizare, cum ar fi extractele de lemn dulce, dar devenea fără gust după doar câteva minute de mestecat energic.

La acea vreme, existau doar câteva companii care produceau gumă de mestecat. După ce a efectuat unele cercetări, Wrigley a sugerat furnizorului său, Zeno Manufacturing, să încerce să facă gumă cu chicle, un extract de latex coagulat din arborii de sapodilla tropicali. Până atunci, chicle era folosit, în principal, doar în fabricarea cauciucului.

Wrigley’s Spearmint și Juicy Fruit își fac debutul

Ca și în cazul săpunului, cererea pentru noul „candy de mestecat” bazat pe chicle a depășit cererea pentru praf de copt.

În 1909, Wrigley a cumpărat Zeno și a fuzionat cele două companii în Wm. Wrigley Jr. Company. Inițial, noua companie a introdus două branduri noi pe piață: Vassar, special pentru doamne, și Lotta Gum.

Ulterior, compania a lansat Wrigley’s Spearmint, o gumă răcoritoare cu mentă care împrospăta respirația. Puțin mai târziu a venit cu un produs mai dulce, cu aromă de fructe, Juicy Fruit. Acesta s-a diferențiat de alte branduri prin faptul că extractele de fructe utilizate își mențineau aroma. Ambele branduri au devenit într-atât de populare încât Wrigley a renunțat să continue producția Vassar și Lotta Gum.

Devenit important, Wrigley a fost invitat să se alăture altor șase producători de gumă care se adunaseră pentru a forma un trust. A refuzat și s-a trezit implicat într-o competiție care îl împingea spre faliment. Vânzător experimentat, Wrigley a reușit să concureze cu succes și, în scurt timp, și-a depășit concurența în vânzări. Ba chiar a deschis un magazin Wrigley’s Spearmint în New York. Iar vânzările de gumă ale companiei au crescut rapid.

Expansiunea globală

În 1919, Wrigley a cumpărat 23 de unități de producție și distribuție a gumei de mestecat în Statele Unite. În același an, a devenit liderul pieței din SUA și și-a îmbunătățit acoperirea pieței. A înființat apoi o unitate de producție în Anglia, iar afacerea sa a început să se extindă pe piețele internaționale.

O expansiune majoră a avut loc în 1932, când Wrigley a achiziționat compania American Chicle Company și o altă serie concurente. De atunci, ascensiunea sa a accelerat și a devenit cel mai mare producător de gumă de mestecat din lume. Compania furnizează aproape jumătate din toată guma de mestecat vândută în Statele Unite. Wrigley este lider de piață și în Europa, asigurând aproape 50% din profiturile de pe piața de gumă de mestecat a continentului

În 2008, compania Wrigley a fost achiziționată de Mars Incorporated, în cadrul unei tranzacții de 23 miliarde de dolari, conform encyclopedia.

Wrigley a devenit o parte importantă a portofoliului Mars, care include branduri cunoscute precum M&M’s, Snickers și Skittles. Astăzi, compania continuă să fie lider de piață global în industria gumei de mestecat și a dulciurilor. Iar William Wrigley Jr., a patra generație, conduce compania ca președinte și CEO.