Refrenul „Anilor de liceu” ne urmăreşte pe toţi. Vremurile în care grijile tale păreau colosale, iar acum îţi stârnesc doar râsul, sunt departe. Cristalina voce a Stelei Enache ne readuce, însă, pe timpul când purtam ştiinţa vieţii în ghiozdan

Adolescenţa este, pentru cei mai mulţi, cea mai fericită parte a vieţii. Atunci, simţi primii fluturi în stomac când îţi cade cu tronc, ca o cărămidă în cap, o fată sau un băiat, după caz. Tot atunci, ţi se pare că trăieşti o dramă când la o teză banală ai luat o notă mică. Lacrimile ţi se înoadă în bărbie când prima ta dragoste te-a părăsit pentru un alt june sau jună cu preocupări mai existenţialiste. Amintirile din anii de liceu te urmăresc toată viaţa. Şi, mai târziu, când sita anilor ne cerne pe tâmple mici fulgi, din fire de argint, realizăm că frumoasa noastră Dulcinee, prinţesa visurilor noastre a fost demult, ce nu mai e... Există, însă, o constantă pentru cei ajunşi la vârsta înţelepciunii. Întâlnirile aniversare cu colegii de liceu. Atunci, ca un făcut, cu toţii cădem într-o regresie şi ne comportăm, adulţi fiind, ca nişte copii. „Ani de liceu, cu emoţii la română / Scumpii ani de liceu când la mate dai de greu! (...)Ani de liceu când se-ntâmplă o tragedie fiindcă el te-a zărit / La un film cu alt băiat...”, este refrenul pe care îl fredonează toţi foştii liceeni. Şi, mai nou, şi proaspeţii absolvenţi. Chiar şi cei care nu şi-au luat BACul. Nu mulţi ştiu, însă, povestea vocii cristaline din boxe. Stela Enache a fost şi va rămâne glasul tinereţii fără bătrâneţe.

Autodidactă cu Conservator

Dacă n-ai şti că are 66 de ani ai spune că-i o puştoaică. Anii au trecut peste ea aproape fără urme. Se alintă ca o adolescentă, dar când deschide gura realizezi că stai de vorbă cu o femeie care a trăit viaţa la un amperaj greu de desluşit de un om obişnuit. Când românii de rând abia de se uitau la emisiuni de divertisment pe la bulgari, sârbi sau unguri, ea făcea showuri, la propriu, pe toate meridianele lumii. Nici acum nu a obosit. Cam cât de activă e bunicuţa Stela Enache, că doar are trei nepoţei? Râde, ştrengăreşte: „Foarte! Filmez, dar nu zilnic, la mai toate televiziunile, în emisiuni de divertisment. Merg la Corina Chiriac, pe Naţional TV, La Favorit, Kanal D, pe TVR 2, la Acces Direct şi chiar la Măruţă, pe PRO TV”.

Şi îşi aduce aminte, de debutul ei în lumea showbizului. Chiar aşa, cum de au lăsat-o părinţii să se să facă dizeuză? O umflă râsul: „M-au lăsat să fac numai ce îmi place mie! Şi, pe vremea aceea, erau alte oportunităţi: Casa Pionierilor şi Şcoala Populară de Artă! Învăţai pe gratis, azi, plăteşti!”.

Triunghiul Bermudelor şi cele 500 de cântece

Povesteşte că, la şase anişori, s-a aşezat la pian şi, fată serioasă, s-a ţinut de el până a terminat Conservatorul din Cluj. „Pentru mine a fost Triunghiul Bermudelor! Eram din Reşiţa şi făceam naveta la Cluj şi Bucureşti. Oricare dintre distanţe însuma 500 de kilometri!”.

Tot 500 e şi numărul cântecelor pe care le are în repertoriu. Le mai ştie pe toate? Mai că se revoltă: „Cum să nu! Că am 45 de ani de la debutul oficial... Dar, e adevărat, a fost o perioadă în care am cântat toate evergreen-urile, în engleză, franceză, italiană, germană şi chiar în suedeză sau daneză”.

Dar ea a rămas în memoria colectivă a românilor, mai ales a celor care erau elevi, la sfârşitul anilor ’80, datorită melodiei „Ani de liceu”, cunoscută mai ales prin intermediul celebrului film „Liceenii”, din 1986. Asta să fi fost oare melodia ei de suflet? Oftează: „Aceasta a devenit celebră datorită filmului... Altele sunt, însă, reprezentative pentru mine. Cele ale fostului meu soţ, Florin Bogardo, pe versuri de Eminesu, Blaga, Ioana Diaconescu, Teodor Popa Mazilu, Mihai Stănescu, Tania Lovinescu... Păcat, toţi au murit... Iar cântecele mele favorite sunt: << Cum plouă azi pentru iubiea noastră >> şi << Cum pot să te conving şi ce să fac? >>. Piese de suflet, de linie... Sunt mai sanguină din fire, dar astfel de cântece mă ating în interior”.

„Fiecare are ştampila sa!”

E de presupus că interpretarea şlagărului „Ani de liceu” i-a adus mulţi bani. Aşa a fost? Neagă, vehement: „Toţi cred asta! Toţi cred că dacă o piesă se dă toată ziua la radio eşti milionar! E, nu e cazul... Poate într-o altă ţară era. Mirabela are <>, Corina are <>… Fiecare are ştampila sa! Or, nu-i aşa...”. Şi, totuşi, se ştie că în România de acum 30-40 de ani se făceau bani frumoşi din muzică. Cântăreţi şi compozitori nu erau prea mulţi şi unicele surse de mediatizare erau televiziunea şi radioul public. A făcut Stela Enache bani, pe timpul lui Ceauşescu? „Bună întrebare! Eu, de la 23 de ani, am fost <>. Am făcut bani, de tânără, dar cântând în străinătate. Dar nu să mă pricopsesc. Acum se vehiculează nişte sume, la unii cântăreţi, care mă lasă mască. Nu e cazul meu...”. Dar dacă se năştea în America ar fi devenit bogată? E fermecător de sinceră: „Cred că da! Şi tot din muzică. Scena a fost un miraj pentru mine”.

Florin Bogardo, prima și ultima iubire

În 1971 s-a măritat cu regretatul cantautor Florin Bogardo care i-a încredinţat, apoi, 60 de piese, care de care mai frumoase. Cum s-au cunoscut? Care e povestea idilei lor? Stela Enache zâmbeşte melancolic. „Îl ştiam de la televizor şi eram îndrăgostită de el fără să-l fi cunoscut. Dar eram singură... Maestrul George Grigoriu, cel care m-a descoperit, mă întreba: <>. Nu mă interesa, eram tânără... I-am spus de Bogardo”. Iar coup-de-foudre-ul s-a petrecut în ’71, la Festivalul de la Mamaia, unde Stela Enache a fost premiată. Diva povesteşte: „Era rece afară şi, după repetiţii, am fost la un restaurant unde am băut un martini, de încălzire… Mi s-a dezlegat limba şi l-am pomenit din nou pe Bogardo, că-mi place de el. Când am ieşit din local am dat nas în nas cu el! Grigoriu ne-a împreunat mâinile şi m-a lăudat că o să fiu o stea! Mi s-a tăiat aerul....”. Au fost împreună la ziua unei colege. Apoi, a urmat concertul de gală unde Stela a luat premiul II şi Bogardo nimic: „Da’ el n-a mai apărut. N-am înţeles nimic!”.

FOTO:  Stela Enache i-a făcutlui Florin Bogardo doi copii.Acum are și trei nepoți FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

După trei zile a cerut-o de nevastă

După trei zile s-a trezit cerută de nevastă. „Am găsit o scrisoare de la el în care îmi spunea că nu-i plac despărţirile. Dar ultima frază era: <  Dacă Dumnezeu vrea şi tuvrei, iubirea noastră aş dori-o fără sfârşit....   >. Începea cu: <   Dragă starule  >”, lăcrimează frumoasa cântăreaţă. Florin Bogardo s-a întors după trei zile: „Venise cu verighetele fără să-i fi spus nimic. Verigheta îmi venea doar pe degetul mic!”. S-au cunoscut pe 21 iulie şi, pe 8 septembrie, erau căsătoriți cu acte în regulă: „Când m-am întors la Cluj, la şcoală, nu mă credea nimeni!”.  

Elegantă, poartă şi acum aceeaşi verighetă: „N-am dat-o jos niciodată. Doar când am lărgit-o puţin...”.

Nicodată n-a fost tentată să emigreze

A făcut nenumărate turnee în străinătate, primul în 1973. Pe timpul lui Ceauşescu se ştie că se pleca destul de greu din ţară şi numai prin ARIA. A avut greutăţi? Cântăreaţa cade pe gânduri: „Nu ştiu de ce, mi-a dispărut viza de la Securitate, de două ori. Dar, repede, apărea din nou...”. Dar cum a ajuns o fetişcană ca ea să plece în turnee internaţionale pe timpul comuniştilor? E dezarmant de sinceră: „A fost o conjunctură. Teatrul Tănase avea nevoie de o solistă. Mi s-a propus mie. Am plecat cu ei la Hamburg, unde cântau mai toate formaţiile mari din România. Toate cu solistele lor. Una dintre ele s-a măritat în Germania. Aşa i-am luat locul şi am rămas cu formaţia Electrecord până în 2005. 42 de ani!”. Mulţi artişti plecaţi să-şi facă meseria în Occident şi nu s-au mai întors: Margareta Pâslaru, Corina Chiriac ş.a. ... A fost vreun moment tentată să rămână „afară”? „Nici nu mi-a tecut prin cap! Îmi iubeam părinţii şi eram măritată cu omul iubit. Aveam succes şi în ţară, şi cheltuiam banii câştigaţi afară în ţară”. Are noimă ce spune.

Cântecele patriotice şi depresia schimbării

Pe vremea lui Ceauşescu, multora dintre artişti li se cerea să „performeze” ode patriotice, de slavă pentru partid şi „conducătorul iubit”. A avut astfel de ingerinţe? „Nu direct! Am participat, însă, la nişte festivaluri în care i se ridicau osanale lui nea Nicu. Dar am cântat numai cântece patriotice: <<Ţară de ziuă, ţară de vreme>> şi < Cântecpentru ţara mea  >”. Spune că aveau versuri oneste: „Mă gândeam că şi americanii fac asta şi eu chiar mi-am iubit ţara!”.

FOTO;aȘi după 7 ani de când Florin Bogardo ne-apărăsit, Stela Enache poartă verigheta pecare acestai-a dăruit-o în 1971 FOTO: NICU DÎRDÎIAC

Pe timpuri, artiştii erau cunoscuţi mai ales de la TVR şi Radio, şi nu atât din concerte. După revoluţie au apărut mai multe televiziuni şi posturi de radio comerciale. Natural, au apărut şi generaţii noi de cântăreţi, trupe şi interpreţi. Mulţi dintre cei celebri până atunci au intrat într- un con de umbră: Angela Similea, Dida Drăgan, Silvia Dumitrescu, Mirabela Dauer, Dan Spătaru şi mulţi alţii. A afectat-o schimbarea? „Da! Am dispărut de la TVR şi Radio. Dar cel mai afectat a fost Florin, pentru că a auzit: < Nuse mai satură dinozaurii ăştia!  >. Oamenii considerau că tot ce fusese înainte era prost. Au trecut mulţi ani până când au reînceput să se uite la filme româneşti şi să asculte muzica noastră. Abia acum au termen de comparaţie!”.  

În Haiti a bătut un hoț cu un băţ  

În 1986 a plecat prima oară pe mare, să cânte pe un vapor de croazieră. I-a plăcut pe mare? „Grozav! Că sunt <   vărsătoare    >… Îmi dădea un sentiment de linişte”. Cu „Europa”, unul din cele mai selecte pasagere, a făcut de patru ori înconjurul lumii. A avut parte de furtuni? E nostalgică: „Un periplu dura cam patru luni. Lângă Bermuda am fost anunţaţi că vine o furtună şi au venit două care ne-au prins la mijloc! S-a lăsat cu mâini şi picioare rupte şi capete sparte... Culmea, că nu m-am speriat”. Ce i-a plăcut cel mai mult şi ce nu? „Caraibele… Mi-a plăcut să mă aşez, într-o lagună, la apă mică, şi să înoate lângă mine peştişori coloraţi. Dar tot acolo, în Caraibe, la Port au prince, în Haiti, era să fiu jefuită. M-am bătut corp la corp cu hoţu’ şi l-am alungat cu un băţ!”, râde solista ajunsă la vârsta senectuţii.

Între ea şi Florin Bogardo n-a fost loc de gelozie

A apărut alături de nume mari ale muzicii în diferite programe muzicale: Gilbert Becaud, Gloria Gaynor, Jennifer Rush, Tony Christie, Lionel Hampton, Al Bano etc. Cu cine s-a înţeles cel mai bine şi în ce circumstanţă? „Cu toţi! Lui Gloria i-am făcut background. Toţi oamenii ăştia sunt foarte modeşti, te respectau... Da’ a fost şi reversul medaliei cu The Platters! La început nici nu se uitau la noi, că eram români, se uitau la noi ca la nişte gunoaie, da’ până la urmă m-au invitat în show-ul lor!”. A fost şi a rămas o femeie frumoasă. Mulţi i-au făcut curte. La fel şi Florin Bogardo era un tip bine. N-a fost loc de gelozie între ei, mai ales că stăteau despărţiţi cu lunile? O umflă râsul: „Nu! Că ştia cu cine s-a măritat şi eu pe cine am luat de bărbat. Nu m-a întrebat niciodată nimic şi nici eu pe el”. Acesta a fost, probabil, secretul unei căsnicii de poveste.