Ceea ce se derulează la Chişinău probează irefutabil cât de absurdă, cât de anistorică, cât de contraproductivă este poziţia celor care vorbesc despre anticomunism drept o iluzie.
Voronin nu este o plăsmuire a imaginaţiei, o fantasmagorie, ci un politician de perfectă extracţie bolşevică. Imediat după ce Preşedintele Traian Băsescu a vorbit în Parlamentul României, pe 18 decembrie 2006, condamnînd regimul comunist din România drept ilegitim şi criminal, CC al PC al Moldovei, partid de guvernamânt, a dat publicităţii o declaraţie de reprobare/denunţare a Raportului Final pe baza căruia s-a ajuns la acest act istoric. În Moldova a fost evitată cu sistematica îndârjire decomunizarea.
Procedeele lui Voronin sunt indubitabil înrudite cu provocările organizate de gruparea Iliescu-Română în 1990.
În pofida a ceea ce s-a spus şi s-a scris de către persoane care nici măcar nu au frunzărit textul, Raportul include un întreg capitol, scris de istoricul basarabean Igor Casu, despre represiunile comuniste din Moldova sovietizată. Un capitol cât se poate de informat şi cutremurator. De aici şi reacţia vituperant-ostilă a comuniştilor lui Voronin.
Asemeni forţelor securist-comuniste din spatele lui, Voronin acţionează în chip stalinist. Forma sa mentală este neîndoios de sorginte leninistă: care pe care. Mă întreb ce gândesc editorii unui volum cu titlul Iluzia anticomunismului, publicat chiar la Chişinău, în aceste clipe... Poate că au ceea ce se cheamă second thoughts. Îi asigur de solidaritatea mea în confruntarea cu neo-totalitarismul.
Apropo de cei care susţin ca PC al Moldovei nu ar fi de fapt un partid comunist, ci unul "liberal autoritar" (whatever this may mean), mă întreb de ce nu şi-a schimbat numele, expunându-se constant reproşului de a fi singurul partid comunist din zona post-Tratatul de la Varşovia aflat la putere. Cât priveşte "liberalismul" lui Voronin, a se vedea cenzura aplicată internetului şi arestările de copii. Nici un om cu scaun la cap nu afirmă că în Moldova ar funcţiona o dictatură de tip totalitar în sens clasic (execuţii în masă, deportări, lagăre de concentrare). Clientelismul mafiotic specific regimului Voronin nu este însă câtuşi de puţin incompatibil cu neo-leninismul. Aş spune chiar ca dimpotrivă.
Finalul regimurilor comuniste a coincis invariabil cu predominanta celor trei "c": corupţie, clientelism, cinism. Corupţia a devenit în fond endemică încă din timpul lui Brejnev, deşi ea există de fapt chiar de la începutul sovietismului. Totalitar-comuniste sunt nostalgiile, metodele şi obiectivele lui Voronin: respingerea statului de drept, sufocarea pluralismului, minciuna sfruntată, dispreţul pentru demnitatea civică.
Pentru alte articole pe subiect, cititorii pot accesa blogul meu: http://tismaneanu.wordpress.com
Recomandările noastre
