Viaţa omului este marcată de câteva momente importante: naşterea, botezul, căsătoria şi moartea. Deoarece toate aceste evenimente din existenţă implică schimbări majore de identitate şi de statut social, oamenii au construit în jurul lor ceremonii complicate pentru ca trecerea de la un stadiu la altul să se facă uşor, fără zbucium.
“Toate societăţile tradiţionale îşi ritualizează, îşi organizează orice fel de schimbare de identitate. Pentru că atunci când apare o schimbare de identitate e un moment periculos. Orice trecere, orice schimbare este percepută ca un risc. Şi atunci acel spaţiu sau acel timp al trecerii trebuie protejat prin ritualuri”, explică Vintilă Mihăilescu, director general al Muzeului Ţăranului Român, apariţia acestor ceremonii.
În lumea satului românesc tradiţiile legate de riturile de trecere continuă să supravieţuiască. Unele mor, altele sunt îmbogăţite. În orice caz, atât timp cât va exista tulburare în faţa apariţiei unei noi vieţi sau a dispariţiei omului de lângă noi, oamenii vor folosi ritualuri care să îi ajute. "Cutremurarea rămâne la fel de groaznică şi la oraş şi la sat" Unele au avut succes şi au fost preluate şi în mediul urban. Un singur exemplu: acoperirea oglinzilor la priveghi. „Cred că din ce în ce mai multe lucruri vor fi preluate din lumea satului pentru că, indiferent de mediul urban sau rural, cutremurarea rămâne la fel de groaznică şi la oraş şi la sat. În momentul în care nu ştii ce ar trebui să faci ca lucrurile să se desfăşoare bine preiei din lucrurile desfăşurate la sat”, spune Ioana Popescu, director de cercetare la Muzeul Ţăranului Român.
În schimb, unele obiceiuri obscure cu greu mai pot fi înţelese, şi chiar specialiştii au dificultăţi în a le înţelege semnificaţiile. Ultima cercetare de amploare care a vizat toate regiunile din România s-a realizat între anii 1972-1983, în 600 de sate. Timp de mai bine de un deceniu, etnografii de la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” din Bucureşti au cutreierat satele şi le-au adresat ţăranilor din fiecare localitate câte 1.216 întrebări. Rezultatele cercetării, publicate la începutul anilor 2000 într-o serie de volume coordonate de Ion Ghinoiu, au fost folosite în timpul documentării evz.ro.
Evz.ro a discutat cu etnografi şi cercetători de la Muzeul Ţăranului Român şi de la Institutul de Etnografie şi Folclor şi, în următoarele trei săptămâni, vă propune să descoperiţi obiceiurile legate botez, căsătorie şi moarte care au apărut în satele din România.
Multe dintre aceste practici sunt şi vor fi blamate de omul modern, raţional. Însă prin demersul nostru nu încercăm să le judecăm sau să le condamnăm, ci doar să le prezentăm şi să le înţelegem.
Aşa că dacă sunteţi curioşi să aflaţi de ce nu era bine ca un copil să moară nebotezat, de ce se acopereau oglinzile când murea cineva sau ce erau temuţii strigoi şi ce făceau oamenii pentru a scăpa de ameninţarea lor, vă invităm să citiţi în fiecare weekend, începând de mâine, seria de articole a evz.ro.
Recomandările noastre
