Viața secretă și profilul de spion al ambasadorului sovietic Evgheni Tiajelnikov. De la balerinii de la Balșoi la "curtea" lui Ceaușescu

În anii '80, Bucureștiul era scena unui „război rece” tăcut, dar implacabil, între Securitatea lui Ceaușescu și serviciile de informații sovietice, KGB și GRU. O carte recent apărută, “România contra Imperiului Sovietic (23 august 1944-decembrie 1989)” face lumină într-o serie de evenimente recente. Citind-o, am găsit multe lucruri interesante.

Lucrarea istoricului Sorin Aparaschivei are o radiografie tăioasă a culiselor anului 1989, demontând mitul revoluției spontane prin documente despre jocurile de putere dintre KGB, GRU și Securitate. Inclusiv episodul arestării fostului șef al Securității, Iulian Vlad.

Este o analiză esențială pentru cine vrea să înțeleagă cum „statul paralel sovietic” a reconfigurat destinul României chiar în momentele în care poporul credea că își scrie singur istoria în stradă.

Tiajelnikov , un activist de cursă lungă

În centrul acestei încleștări se afla o figură impunătoare: Evgheni Mihailovici Tiajelnikov, ambasadorul URSS la București între 1983 și 1990. Pentru unitatea Securității specializată în contraspionaj anti-KGB, celebra UM 0110, Tiajelnikov nu era doar un diplomat, ci un obiectiv de importanță strategică, monitorizat sub numele de cod „Turcu” sau „Tiberiu”.

Salariul minim necesar în 2026 pentru a cumpăra un apartament prin „Noua Casă”

Cum au împărțit cavalerii medievali și Napoleon șoselele lumii în două tabere ireconciliabile

Tiajelnikov nu era un novice. Cu un trecut solid în structurile de propagandă ale CC al PCUS și fost șef al Komsomolului -Uniunea Tineretului Comunist din URSS, el a sosit la București în ianuarie 1983. Primele impresii ale ofițerilor români de contraspionaj îl descriau ca fiind „foarte rece” cu subalternii săi, limitându-se la o conduită strict profesională.

Securitatea notase rapid avertismentul: Tiajelnikov venise cu instrucțiuni „destul de dure” de la Moscova, semn că epoca concesiilor în relația cu regimul Ceaușescu se terminase.

Evgheni Tiajelnikov, ambasador URSS în 1989. sursa: arhiva evz

Între balerini de la Balșoi și flirturi diplomatice

Pentru a găsi puncte de presiune, UM 0110 a analizat minuțios de aproape viața privată a ambasadorului. Rapoartele de supraveghere, prezentate în paginile cărții lui Sorin Aparaschivei, scot la iveală detalii surprinzătoare.

Tiajelnikov era un mare admirator al competițiilor sportive, dar nu pentru spectacolul în sine, ci pentru că tribuna oficială îi oferea contextul perfect pentru „contacte neoficiale” cu diverși oficiali români.

Soția sa, descrisă ca fiind o femeie frumoasă în tinerețe, era considerată figura dominantă în familie. Contraspionajul român nota cu interes că aceasta obișnuia să „flirteze” cu ambasadorul bulgar la acea vreme, Todor Stoicev , obiectiv codificat „Tudor”.

Obiceiuri sexuale neconfirmate

Poate cel mai controversat aspect din dosarul „Turcu” era informația, neconfirmată oficial, dar notată de surse, conform căreia ambasadorul ar fi întreținut relații cu un balerin de la Teatrul Mare (Balșoi) din Moscova și cu propriul său secretar, Alexandr Turovski.

În lumea spionajului de atunci, astfel de detalii erau „aur pur” pentru eventuale acțiuni de șantaj sau compromitere.

„Turcu” și capacitatea sa de a citi politica românească

Dincolo de viața personală, Securitatea era impresionată de cât de bine informat era Evgheni Tiajelnikov. În martie 1984, în cadrul unei discuții cu un demnitar român, ambasadorul sovietic a demonstrat că știa cine va fi numit secretar al CC al PCR cu atribuții în probleme internaționale înainte ca decizia să fie anunțată oficial de Plenară.

Mai mult, el folosea cu abilitate vizitele la vilele de la Snagov în sezonul estival pentru a se întâlni „informal” cu oficiali români, reușind să extragă informații valoroase sub aparența unor discuții de curtoazie.

Ceausescu cu Gorbaciov, la Moscova, decembrie 1989. sursa: captura presa

Umbra Moscovei în decembrie 1989

Rolul lui Tiajelnikov devine critic în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Documentele arată că el a fost implicat direct în coordonarea a ceea ce unii istorici numesc „operația specială” de înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu.

Ceaușescu, la congresul XIV. sursa: Agerpres

Notează istoricul Sorin Aparaschivei în cartea sa:

(Tiajelnikov n.n.) a participat la arestarea sub steag străin a generalilor Iulian Vlad (șeful DSS) și Gheorghe Vasile, șeful Direcției a IV-a (contraspionaj militar), folosindu-se de „uneltele românești” Gelu Voican Voiculescu și Vasile Ionel, acesta din urmă fiind recompensat de sovietici cu funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Astfel, în timp ce se afla arestat în curtea MStM al Armatei Române, Iulian Vlad i-a zărit în clădirea de alături, la o fereastră la etajul întâi, pe generalul Nicolae Militaru (GRU) și ambasadorul sovietic Evgheni Tiajelnikov: „M-au văzut și i-am văzut”.

De asemenea, în București, la sediul MApN, acțiunea „puciștilor” ar fi fost coordonată de generalii sovietici G.N. Bociaev (atașat militar al OTV în România) și atașatul militar adjunct Anatoli V. Mihailov („Moga” în DUI), care veniseră la sediul MApN „la ora 9:00/22 decembrie, după împușcarea generalului Vasile Milea”.

Un rol important, la București, în decembrie 1989, l-a avut și Ivan Aboimov, care, de la mijlocul anului 1989, îndeplinea funcțiile de ministru adjunct de externe pentru Europa de Est și secretar general al Pactului de la Varșovia, iar, conform lui Larry Watts, a fost și șef al celulei de criză pentru România în timpul evenimentelor din 1989, după care Aboimov a fost numit ambasador sovietic la Budapesta.

Probabil că dorința lui Evgheni Tiajelnikov de a se înfățișa și fizic șefilor contra-spionajului român antisovietic arestați „din ordin sovietic” s-a dorit a fi și un semnal către agentura sovietică și filosovieticii din țara noastră că „statul sovietic paralel” a revenit și s-a reinstalat în forță, atât militar, cât și politic.

În zilele Revoluției, ambasadorul a fost văzut în clădiri oficiale, monitorizând situația de la ferestrele sediului MApN, alături de un alt agent al GRU, ajuns ministrul Apărării Naționale, Nicolae Militaru. Prezența sa fizică și simbolică marca finalul unei ere și succesul strategiei pe care o pregătise timp de șapte ani la București.

Un ambasador-spion

Acest fragment din cartea lui Sorin Aparaschivei ne arată o față nevăzută a istoriei: un ambasador care nu era doar un trimis diplomatic, ci un jucător de șah geopolitic extrem de abil.

Monitorizat pas cu pas de Ceaușescu, prin UM 0110, Evgheni Tiajelnikov a rămas pentru Securitate simbolul „statului sovietic paralel” care, în cele din urmă, a reușit să își impună voința în momentele de maximă tensiune ale anului 1989.