Viața i se părea Adelei nedreaptă și inegală, iar cel răspunzător de rânduielile lumii un mare șarlatan. Dacă Dumnezeu ne-ar fi iubit pe toți la fel, n-ar fi îngăduit niciodată ca ea să se nască într-o asemenea familie, unde toate erau pe dos.

Maică-sa, o incultă nepăsătoare, nu se sinchisise câtuși de puțin să-i ofere fetei o viață cât de cât normală și lipsită de griji. În toată copilăria ei, Adela avusese o singură jucărie – o mașinuță de poliție pe care un unchi bețiv i-o făcuse cadou, crezând că fata e un băiat nereușit.

Străină de orice bucurie, Adela crescuse fără ca nimeni să bage de seamă și, din copil neajutorat, se transformase într-o adolescentă cu nevoi de care nimeni nu se îngrijea.

N-o preveniseră ce înseamnă pubertate, a trebuit să își dea seama singură citind prin reviste sau trăgând cu urechea la colegele ei mai bine informate.

Când abia împlise 15 ani, a fost lăsată în grija bunicilor, părinții motivând că trebuie să plece în Spania la muncă. În țara asta nu se mai putea trăi, iar Adela era prea mică să înțeleagă treburile adulților.

Lăsată în voia sorții, fata a trebuit să aleagă singură felul în care avea să supraviețuiescă, iar cel mai la îndemână i-a fost să-și vândă trupul.

Vasile, băiatul de care era îndrăgostită a învățat-o că se pot face bani frumoși de pe urma bărbaților amatori de sex cu minore. Și nu erau puțini cei care plăteau câțiva lei ca să batjocorească un suflet de copil captiv în trupul unei femei în devenire.

-Vasile, dar dacă fac asta, nu e ca și cum te-aș iubi mai puțin ? l-a întrebat Adela, speriată de gândul că alți bărbați o vor atinge.

-Taci, tu, cu prostiile astea. E ca o meserie pe care ești obligată să o faci ca să trăiești.

-Dar nu vreau să mă las de școală, să știi. Orice ar fi, eu trebuie să termin liceul și să iau bacul.

-Tu ai impresia că o să-ți ceară vreunul diploma înainte să îți dea chiloții jos ? În ochii lor tot o curvă rămâi, cu sau fără bac.

-Nu sunt curvă, fac asta ca să avem ce mânca.

-Toate spun așa, crezi că lucrează vreuna de plăcere ?

Genul acesta de discuții o amărau teribil, dar îi dădea dreptate lui Vasile – bărbații se uitau la ea ca la o cârpă mototolită de care se descotoroseau după își terminau treaba. Ajunsese să muncească pe 50 de lei, pentru că în orașul mic în care trăia, lumea era săracă.

-Dă-mi măcar 70, se milogea Adela de câte un client.

-Dacă faci mutre, găsesc în altă parte cu 30 de lei și mai pricepute ca tine, s-a răstit la ea un consilier de la primărie, client fidel.

Concurența era acerbă, multe fete acceptau sume derizorii.

-Săptămâna trecută n-am sărit de 20 de lei, se văita o fată care abia împlinise 17 ani. Numai de boșorogi zgârciți am parte.

-Eu o plec în Italia, spunea o alta. Măcar acolo câștig euro.

-Câștigi pe dracu ! dai mai mult de jumătate din bani la proxeneți, dacă nu vrei să îți ia gâtul.

Speriată de gândul de a ajunge pe mâna unor proxeneți, Adela era mulțumită, în sinea sa, că îl are pe Vasile care o iubește și o protejează.

În plus, spre deosebire de alte fete, Adela nu se lăsase de școală și chiar avea rezultate bune, în ciuda timpului limitat pe care îl dedica învățăturii.

-Ți-am aranjat o întâlnire cu un mare boss din politică. Am negociat la 500 de lei, dar planul meu este să îl tapăm de bani.

Cinci sute de lei erau o grămadă de bani pentru orășelul lor mic de provincie. Marele boss din politică și-a ținut cuvântul și a recompensat-o pe Adela cu suma stabilită.

-Câți ai ai? A întrebat-o la sfârșit.

-16.

-Aoleu, da nu-i arăți deloc! Uite așa ajunge omul la pușcărie, fără nicio vină, a mârâit individul, scoțând niște sunete bizare ce aduceau a râs. Te aștept și săptămâna viitoare, că tare mi-a plăcut. Poate îmi faci un abonament, ceva.

Adela se chinuia să zâmbească recunoscătoare, dar îi era al naibii de greu să își ascundă scârba pe care o simțise lângă acel bărbat. O namilă de om, cu un gabarit depășit care o despicase în două fără milă, ca și cum ar fi fost stăpân pe trupul ei. În plus era tatăl Mihaelei, colega ei de liceu, reprezentant de seamă al comunității și familist declarat.

Nevastă-sa era și ea mare directoare pe la finanțe, o coțofană cu nasul pe sus și aere de mare doamnă, de care nimeni nu îndrăznea să se apropie. Ce i-ar mai fi plăcut Adelei să-i trântească în față sclifositei câteva detalii despre preferințele sexuale ale soțiorului care cheltuia banii familiei la curve.

-Fix la asta m-am gândit și eu, i-a spus Vasile. Îl șantajăm pe porc și ne umplem de bani.

-Mi-e frică, e un om puternic, ne poate face rău.

-Stai liniștită, nu mi-e teamă de el.