Cinci deţinuţi din filmul „Eu când vreau să fluier, fluier”, care va avea premiera vineri, sunt şi eroii unui documentar despre viaţa după eliberare.

Cinci deţinuţi din filmul „Eu când vreau să fluier, fluier”, care va avea premiera vineri, sunt şi eroii unui documentar despre viaţa după eliberare.

„Când stai mult timp în puşcărie, pierzi contactul cu realitatea. Şi când te vezi afară, eşti ca omul care trăieşte în junglă şi ajunge în oraş: ce ştie ăla să facă? Mulţi n-au sprijin de la familie, sunt singuri, derutaţi. N-au ce mânca, n-au ce fuma, sunt dornici de distracţie după atâţia ani şi n-au bani. Se apucă iar”, rezumă scurt Alexandru Mititelu ex perienţa de „după”. Afară, lumea a rămas la fel pentru cei ca el.

Purtat prin 12 închisori, timp de 3 ani şi 10 luni, pentru o crimă săvârşită la 15 ani, Mititelu a devenit personajul a două filme: „Eu când vreau să fluier, fluier”, care va avea premiera vineri şi va fi proiectat azi pentru deţinuţii de la Craiova, şi „Lumea în pătrăţele”, un documentar despre viaţa după închisoare.

„Numai lumea în pătrăţele o vedeam”

În acesta din urmă, eroii sunt cinci dintre cei 17 deţinuţi de la penitenciarele Tichileşti şi Craiova selectaţi de regizorul Florin Şerban pentru filmul premiat la Berlin, toţi cinci eliberaţi între timp. „Sunt cinci băieţi deştepţi, sentimentali şi din când în când răi”, îşi introduce regizoarea Ivana Mladenovic personajele din filmul la care lucrează din toamna lui 2008 şi care va fi lansat, cel mai probabil, la vară.

Titlul i l-a dat, involuntar, Alexandru Mititelu, zis Finu’ în filmul lui Şerban. „Este o expresie pe care a folosit-o Mititelu în ziua eliberării. Mergeam în maşină cu el, îl duceam acasă şi el stătea în spate. Se uita lung pe geam şi, la un moment dat, a exclamat: «N-am mai mers într-o maşină fără gratii de nu mai ştiu când. Numai lumea în pă tră ţele o vedeam. Şi ce frumoasă îmi părea aşa, lumea în pă trăţele?»”, povesteşte regizoarea pentru EVZ.

Timp de aproape trei ani, aşa au văzut lumea şi Papan Chilibar, închis la Craiova pentru furt, Cristian Dragomir, prins după un jaf în apartamentul viceprimarului Bacăului şi deţinut 2 ani şi 6 luni la Tichileşti - până în ianuarie 2009 -, Janir Isdrăilă (zis Giani Versace) care a primit aproape doi ani la Craiova pentru vătămare corporală şi conducere fără permis, şi Ciprian Petre Niculai, zis Guţă, care „s-a împins cu nişte miliţieni” şi a stat în închisoare circa 2 ani.

„De obicei, îi aşteaptă ce au lăsat afară când au intrat”

Primele clipe din viaţa de afară au savurat-o în faţa camerei de filmat. „Vreau să spun povestea lor într-un alt fel. Nu ca pe nişte criminali interesanţi pentru public doar pentru că sunt nişte persoane care au făcut fapte îngrozitoare. Ei zic: «Pe oameni îi interesează sau criminalii, sau ţiganii». Dar ei au o personalitate aparte şi merită, dacă nu înţeleasă, măcar văzută”, spune Mladenovic. „Afară” sună îmbietor, dar dincoace de gratii nu-i aşteaptă mai nimic care să le schimbe viaţa.

„De obicei, îi aşteaptă ce au lăsat afară când au intrat. Ace laşi anturaj, aceeaşi lipsă de bani. Aceeaşi lipsă de educaţie, aceeaşi lipsă de afecţiune, acelaşi comportament al oamenilor faţă de ei, «nişte criminali», cum zic”, adaugă Ivana, ironizând etichetele de care cei care au trecut prin închisori nu scapă vreodată.

Unii dintre cei 17 deţinuţi din „Eu când vreau să fluier, fluier” fac munci mărunte, câştigă bani cu ziua, alţii vor să plece din ţară ori şi-au adăugat deja alte fapte la dosar. Singurul pentru care un film apărut din senin pe când îşi ispăşea pedeapsa ar putea fi salvator e Papan Chilibar, pe care Florin Şerban intenţionează să-l distribuie şi în următorul său film.

„Multe dintre personajele mele s-au eliberat acum un an sau mai puţin şi deja au făcut faptele din nou. Unii sunt fugiţi din ţară, alţii aşteaptă proces din nou. Şi toţi spun că închisoarea nu i-a ajutat să se gândească la faptele din trecut, ci dimpotrivă, i-a făcut mai nerăbdători şi mai răi”, povesteşte Mladenovic.