Sfânta Mare Muceniță Eufimia este prăznuită în fiecare an pe 16 septembrie, ziua muceniciei sale, dar și pe 11 iulie, când este pomenită una dintre marile sale minuni.

Eufimia s-a născut în orașul Calcedon (orașul Kadikoy – Turcia) din părinții binecredincioși Filofron și Teodosiana.

În anul 304, în timpul persecuției pornite de împăratul Dioclețian împotriva creștinilor, Sfânta Eufimia a fost denunțată guvernatorului Priscus că este creștină.

Pătimirea ei a început în timpul serbării păgâne închinată lui Ares, zeul războiului, la care trebuiau să participe toți locuitorii, și să aducă jertfă idolilor.

Sfânta Eufimia a refuzat să participe la această sărbătoare păgână, s-a ascuns în munți, însă a fost prinsă împreună cu alți patruzeci și nouă de creștini și au fost aduși împreună înaintea lui Prisc pentru a fi judecați.

Refuzând să aducă jertfă idolilor, Sfânta a fost supusă numeroaselor chinuri, însă prin minune dumnezeiască un înger al Domnului îi vindeca rănile, fapt pentru care guvernatorul a acuzat-o de vrăjitorie.

Primind poruncă să o arunce pe sfântă într-un cuptor înroșit, ostașii Victor și Sosten au fost opriți de îngerii lui Dumnezeu, fapt pentru care cei doi ostași s-au convertit la creștinism și au primit moarte mucenicească din porunca guvernatorului Priscus.

Alți doi ostași, Cezar și Varus, au ascultat porunca guvernatorului și au aruncat-o în cuptor, fapt pentru care au fost pedepsiți de către Dumnezeu. Neavând nici o arsură, sfânta muceniță a fost scoasă din cuptor și întemnițată.

A doua zi dimineața, a fost adusă din nou în fața guvernatorului și supusă altor suplicii. În cele din urmă, Sfânta Eufimia a suferit moarte martirică fiind aruncată animalelor sălbatice.

Trupul sfintei a fost luat de părinții ei și îngropat în afara orașului; mai târziu creștinii au dezgropat sfintele ei moaște și le-au așezat evlavie în biserica zidită în Calcedon, în numele ei.

Moaștele sfintei mucenițe Eufimia au fost mutate din Calcedon în biserica Sfintei Sofia din Constantinopol. Împărat Constantin Copronim (741-775), luptător împotriva sfintelor icoane, voia să le arunce în mare, însă prin minune dumnezeiască au fost păzite. O parte din sfintele moaște se află în orașul Silviri (pe coasta apuseană a Mării Marmara), iar o altă parte se află în Paris.

Astăzi este pomenită minunea care a avut loc la sfintele sale moaște, cu prilejul Sinodului al IV-lea Ecumenic care a avut loc la Calcedon în anul 451.

Cei 630 s-au adunat în biserica Sfintei Eufimia din Calcedon, care adăpostea moaștele Sfintei. Principala problemă o reprezenta erezia monofizită, care afirma că, după întrupare, Iisus a avut o singură fire, cea divină, și nu două – divină și umană -, așa cum învață dreapta credință.

Cum raportul de forțe dintre monofiziți și ortodocși era destul de echilibrat la Sinod, delegații au decis să apeleze la Sfânta Eufimia, pentru a decide de partea cui se află dreptatea.

Astfel fiecare dintre tabere a scris pe câte un pergament principiile credinței lor și au pus cele două suluri pe pieptul Sfintei Eufimia, închizând racla la loc. După câteva zile, când au deschis racla, au descoperit pergamentul monofizit la picioarele Sfintei, în vreme ce pergamentul cu învățătura ortodoxă se afla în mâinile sale.