Un e-mail pierdut. La teatru, cu ungurul Caţavencu

Un e-mail pierdut. La teatru, cu ungurul Caţavencu

Un regizor român din Arad a adaptat vremurilor moderne piesa „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, şi a montat-o, cu ajutorul unor actori maghiari, în oraşul Békéscsaba din Ungaria.

Spectacolul „O scrisoare pierdută“, de Ion Luca Ca ragiale, a trecut graniţa în Ungaria, unde a fost pus în scenă la Teatrul „Jókai“ din Békéscsaba. Regizorul român Laurian Oniga îl aduce pe Caragiale în prezent, în era calculatoarelor şi a messengerului.

Astfel, „scrisoarea pierdută“ devine un e-mail interceptat de hackeri, ziarele se citesc pe laptop, iar dialogul cu Cetăţeanul Turmentat se desfăşoară prin intermediul videochatului.

Scenograf englez

Ne puteți urmări și pe Google News

Realizat de un scenograf britanic, Howard Lloyd, decorul rămâne neschimbat pe parcursul celor două acte ale piesei. Acţiunea are loc într-un birou masiv, cu pereţii plini de cărţi, deasupra cărora se află reproduceri cu scene biblice.

„Am lucrat, prima dată, un text românesc, cu un regizor român. A fost o experienţă fantastică. Nu ştiam prea multe despre Caragiale, aşa că a fost important să-mi adun informaţii de background, inclusiv din discuţiile cu regizorul. Îmi place felul în care a scris Caragiale. Piesa e minunată. Regizorul a avut o viziune foarte inteligentă“, spune scenograful englez Howard Lloyd.

Zoe Trahanache a devenit, pe scena maghiară, Zizi şi este interpretată de actriţa Tarsoly Krisztina. „Mi s-a părut, la început, foarte simplu şi foarte citibil, abordabil. Apoi, când am început să lucrez, mi-am dat seama ce profund e, de fapt, şi ce mult contează limbajul piesei. Textul, mesajul lui, e valabil şi acum. O scrisoare poate fi un motiv de criză, când din om ies conflictele. Din cauza scrisorii ies unele relaţii la iveală şi, implicit, omul adevărat. Acolo unde e pace, lucrurile astea nu se arată atât de evidente, cum e într-o situaţie de criză - pierderea unei scrisori de dragoste poate fi o situaţie de maximă criză“, povesteşte actriţa care a jucat pentru prima dată într-o piesă românească. Politicienii din Ungaria, mai răi decât cei ai lui Caragiale

Ştefan Tipătescu, aclamat ca Stefy în piesă, e jucat de actorul Foldi Laszlo, care a mai avut un rol într-o piesă de Caragiale, „D’ale Carnavalului“.

„Când am citit această piesă, am spus că dacă ar fi trebuit să caut prin tot repertoriul din Ungaria aş fi ales acest text, cu acest regizor. Mă simt foarte onorat că am lucrat la acest proiect. Piesa e foarte actuală şi aici în Ungaria, politicienii sunt mai răi decât cei din Caragiale. Personajul meu trece de la lirism sentimental până la cele mai sălbatice manifestări. Am jucat şi în «D’ale Carnavalului», dar «O scrisoare pierdută» a fost un spectacol mai bun“, povesteşte actorul.

„Mi-a plăcut când poliţistul număra steagurile”

Spectatorii au apreciat, în primul rând, umorul lui Caragiale. „Mi-a plăcut mult de cetăţeanul turmentat, foarte actual, chiar aşa cu atâtea minciuni câte sunt în politica asta, cu cine să votezi. Şi situaţia lui Zizi, e grea când ai aşa relaţii încurcate. Un spectacol foarte bun, m-am simţit foarte bine, iar asta contează mult când vii la teatru“, povesteşte Katalin, una dintre spectatoare.

„Regizorul ne-a făcut să credem că este vorba de un spectacol desprins din zilele noastre, deşi am înţeles că e scris pe la 1885 sau aşa ceva. Şi decorul e foarte frumos, iar la final e surprinzător; nu te aştepţi. Mi-a mai plăcut şi când poliţistul număra steagurile“, spune un alt spectator, Levente.

"Mi s-a părut la început simplu. Când am început să lucrez mi-am dat seama ce profund e textul şi ce mult contează limbajul piesei.“

TASOLY KRISZTINA, actriţă