La câteva zile după sinuciderea lui Hitler, pe 30 decembrie, succesorul führerului, amiralul Karl Dönitz, îl trimite pe generalul Alfred Jodl la cartierul general al Aliaților de la Reims, în Franța, pentru a anunța că trupele germane se predau.
Pe 7 mai, Jodl semnează capitularea necondiționată a forțelor armate germane. După semnare și înregistrarea unei scurte declarații pentru radio și jurnalele de actualități ale cinematografelor, generalul Dwight Eisenhower, comandantul suprem al Forței expediționare aliate, a trimis un mesaj oficial șefilor de state majore unite și comandamentului unit britanic și american care coordona luptele din vest.
Ofițerii din jurul lui Eisenhower au formulat mai multe variante, câutând cuvinte cât mai pompoase pentru acest eveniment istoric. Varianta finală, de o simplitate cazonă, îi va aparține lui Eisenhower însuși.
„Misiunea
Cum, la semnarea actului de la Reims, singurul reprezentant so-vietic era generalul Ivan Susloparov, ofițerul de legătură al Armatei Roșii cu Aliații, acest lucru l-a înfuriat pe Stalin, care a cerut imperativ ca actul capitulării să aibă loc în prezența comandantului suprem al Armatei Roșii.
Pentru a-i face pe plac lui Stalin, partea germană a semnat un al doilea act al capitulării în prezența mareșalului sovietic Gheorghi Jukov, în noaptea de 8-9 mai 1945, la ora locală 00.16. De data aceasta, pentru germani au semnat: feldmareșalul Wilhelm Keitel – comandant suprem al Wehrmacht amiralul Hans-Georg von Friedeburg -comandantul Kriegsmarine, general- colonelul Hans-Jürgen Stumpff – reprezentantul Luftwaffe.
La această capitulare „second hand”, Eisenhower nu a mai participat.
...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)
Recomandările noastre
