Evenimentul Zilei > EVZ Special > Ultimul cântec al Mariei Lătărețu: „Doamne, supărarea mea”
Ultimul cântec al Mariei Lătărețu: „Doamne, supărarea mea”

Ultimul cântec al Mariei Lătărețu: „Doamne, supărarea mea”

L-a cântat cu opt zile înainte de a muri. Dorea să-l înregistreze pe disc. Nu a mai apucat!

Maria Lătărețu, cea supranumită „Privighetoarea Gorjului”, a murit fulgerător, la 27 septembrie 1942. Era în turneu prin Moldova. Ultima dată le-a cântat românilor pe scena căminului cultural din satul Românești, din județul Botoșani. Avea planuri mari. Cu opt zile înainte de a muri, fusese la Televiziunea Română şi cântase, în primă audiție, ultima sa c r e a ț i e : „Doamne, s u p ă ra re a mea”.

Între timp, crease versurile pentru un alt cântec, „Oltenie, floare mândră”. Era o dedicație din tot sufletul pentru zona în care se născuse. Oltenia o inspirase pentru multe din cântecele ei. Oltenia, codrul, frunza, Gilortul, Oltul, păsările cerului. Toate cântecele îi crescuseră ca niște flori din sufletul ei.


FOTO: Maria Lătărețu



„Vă las cântecele mele” a fost ultima piesă interpretată pe scenă. A bisat, apoi a căzut secerată. Moartea a smuls-o din lumea aceasta. Visul de a înregistra cântecul dedicat copiilor abandonați şi pe cel creat special pentru Oltenia a murit odată cu ea. „Vă rog să citiți cu atenție versurile. O să descoperiți cât sunt de actuale. Cu părinții care îşi abandonează copiii, suferința şi dorul acestora”, ne spune doamna Ioana Lătărețu, nora Mariei.

Maria Lătărețu a avut un repertoriu impresionant. „Are aproximativ 1.500 de cântece. 112 piese sunt create de dânsa.


Maria Lătărețu a iubit din tot sufletul copiii. A avut șase, dar unul singur a supraviețuit. Cel care avea să devină soțul Ioanei


Pe celelalte le-a cules din diferite zone ale țării. Din păcate, măicuța mea a murit în plină putere creatoare şi interpretativă. Dorea foarte mult să înregistreze pe un disc această piesă dedicată copiilor. Am găsit printre notițele sale că discutase la Electrecord şi urma înregistreze”, adaugă Lătărețu. Doamna Ioana vorbeşte la prezent despre „măicuța” sa. Pentru că tot ce știe despre viață a învățat de la dânsa. Şi nici acum, la mai bine de 42 de ani de la moartea Mariei Lătărețu, Ioana nu a renunțat să-i îngrijească memoria. Alături de fiul său, Mihai Lătărețu, nepotul cântăreței. „Mihăiță Făt-Frumos”, aşa cum îl alinta bunica lui.


FOTO: Maria Lătărețu



Maria Lătărețu a iubit din tot sufletul copiii. A avut şase, dar unul singur a supraviețuit. Cel care avea să devină soțul Ioanei.

Odată, au chemat-o cei de la cadre, de la Filarmonică, acolo unde era angajată şi au întrebat-o ce avere are. Maria Lătărețu a făcut ohii mari şi a răspuns: „Un repertoriu de 1.000 de cântece şi un cimitir de copii.”

Doamne, supărarea mea

Doamne, supărarea mea
Să n-o dai la nimenea,
La duşmanul cel mai rău
Să nu-i dai necazul meu,
La duşmanca cea mai rea
Să nu-i dai supărarea mea.
Supărare, supărare
Mi-ai ieşit de mică-n cale.
De când eram micuță-n faşă,
Tu te-ai băgat sub cămaşă.
Şi te ții mereu de mine,
Până vrei să mă pui bine.
Maică, de când m-ai făcut,
Zile bune n-am avut.
M-ai lăsat maică pe drum,
La umbra unui salcâm.
Şi m-a găsit oarecine,
M-a crescut ca vai de mine.
Nu m-a crescut că le-am fost dragă,
M-a crescut să le fac treabă.
Nu stau din zi până-n noapte,
Şi tot nu le fac pe toate.
Rochița mi-e ruptă-n spate.
Maică, măiculița mea
Nu ți-e dor de fata ta?
Că eu, maică, mă topesc
Cu tine să mă-ntâlnesc.
Să te văd măicuța mea,
Pe obraz te-aş săruta.
Versuri şi linie melodică,
Maria Lătărețu

Oltenie, floare mândră

Oltenie, floare mândră,
Toată lumea te laudă.
Că eşti floarea florilor,
Mândria oltenilor!
Că olteanul e viteaz,
Te scoate de la necaz.
Şi vine, şi la bine şi la rău,
Vine-n ajutorul tău!
Că el nu ține mânie,
Te cheamă la veselie.
Pe el nu-l poți înşela,
Dragostea nu i-o poți lua.
Că se uită-n ochii tăi
Şi el te ştie ce vrei.
Pe picior de l-ai călca,
Vai de măiculița ta!
Oltenie, floare aleasă,
Mândră eşti, ca o mireasă.
Cine ți-a mărit grădina,
Tudor şi Ecaterina.
Ți-au pus cununa de flori
Şi-au rămas nemuritori