EVZ Special
TRIADA din umbra constituirii STATULUI ROMÂN MODERN. Rolul STRATEGIC al GENERALULUI RUS de la PARIS. Amănunte neștiute din culisele Unirii
Am sărbătorit ieri 160 de ani de la unirea Principatelor Române sub un singur sceptru, prilej pentru o lecție de istorie-altfel
„Constituirea statului român modern (că asta înseamnă Unirea de pe 24 ianuarie 1859) a fost o victorie a proiectului național-liberalismului pașoptist și filo-francez - triada Kogălniceanu-Ghica-Alecsandri, cu Al. I. Cuza ca reprezentant, cu Napoleon al III-lea gerant, dar și cu OK-ul lui Pavel Kiseleff, ca ambasador al Rusiei la Paris, și, nu în ultimul rînd, cu gestul decisiv în plan extern al Cocuței Conachi-Vogoride, pe lîngă «operațiunile» știute pe lîngă Occident și Înalta Poartă”, menționează Paul Cernat, critic literar și scriitor.
„A existat însă, în epocă, și un scepticism legitim - istorisirile politice ale lui Creangă despre Moș Ion Roată traduc destul de limpede mefiența pățită a răzeșilor față de un proiect elitist mascat. După cum a existat și o contrareacție a elitelor moldovene, alimentate sau nu din afară (plus, mai tîrziu, tentativa de puci a lui Nunuță Roznovanu & Co, înăbușită prompt de guvern prin Lascăr Catargiu). Iar în deceniile următoare a avut loc o migrație intelectuală continuă dinspre Iași («capitala culturală») spre București («capitala economico-administrativă») care va provoca multe frustrări; evoluția revistei Viața românească le exprimă din plin”, mai amintește Cernat.
În continuare: „Din Moldova au pornit și marile proiecte ideologice conservatoare (Junimea), reacționare (inclusiv antisemite), dar și socialiste (Contemporanul lui Gherea ș.cl.); liberalismul intelectual s-a închegat mai greu, dar, în fond, E. Lovinescu tot moldovean era, deși chipurile «renegat»”.
Revenirea la prezent: „Azi, prin părțile esențiale, Moldova a recuperat teren și s-a «rebranduit» dinamic (la antipodul multor vechi stereotipuri): vezi Polirom, vezi FILIT, vezi Muzeul Literaturii, vezi... și altele. De fiecare dată cînd ajung în liceele ieșene, constat că sentimentul apartenenței la o «capitală cultural» persistă la nivelul multor tineri. Iar eu, deși muntean caragialofil, literar vorbind mă simt, de multe ori, filo-moldovean”.
Recomandările noastre
