Pentru a-şi uşura munca la munte, localnicii din Stoeneşti, Argeş, au inventat o maşină mai populară decât Dacia: un hibrid între căruţă, ARO şi tractor. Preţ: 2.500 de lei.

La Stoeneşti, lângă Câmpulung Muscel, au dispărut căruţele, nu vezi niciuna. În satul Slobozia, lângă râul Dâmboviţa, care şerpuieşte grăbit printre munţi, patru cai şi un mânz împrăştie pietrişul de pe mal. Sunt printre ultimii din comună şi am fi spus că sunt sălbatici dacă nu-l zăream pe stăpân, tolănit, ascuns sub paravanul unor crengi de brad.

La câteva case distanţă, lângă un gard, două caroserii de ARO, albe, care au început să se împrietenească cu rugina şi să le sugă pământul, se odihnesc la soare. Una dintre ele a fost rebotezată cu un spray de vopsea - „BMW X5”. De pe o uliţă din care ploaia a muşcat cu poftă în ultimele zile, se aude un huruit nervos de motor.

Se apropie o maşină fără caroserie, cu maţele la vedere, care hăituieşte noroiul şi bălţile cu roţile mari. E traşcareta, un hibrid Made in Stoeneşti, care nu lipseşte din ograda niciunui gospodar care se respectă. În total, până acum, au renunţat la căruţă şi au trecut la volanul traşcaretei în jur de 70 de localnici.

„Pensionarele” Miliţiei urcă munţii cu girofarul

„Mai sunt vreo 2-3 moşi care au căruţă, restu’ au trecut pe traşcaretă”, spune Dan, posesorul decarosatei Stoeneşti 05. Tot el se încumetă, la început cu jumătate de gură, să împărtăşească din secretele traşcaretei. „Sunt făcute din ARO, cumpărate de prin târguri, de unde a găsit fiecare. Le-am scos caroseriile şi le-am schimbat ce nu mergea. Asta, de exemplu, are motor de tractor”, arată spre una dintre maşinile sale, Dan.

Două dintre ele au tras din greu o viaţă întreagă la cărat infractorii, însă, chiar şi aşa, abia la pensie îşi arată adevărata forţă, pentru că Dan le-a desfăcut şi reasamblat de la A la Z. „Au fost ale Poliţiei, le-au scos la casat şi eu le-am cumpărat cu 1.500 bucata. Am mai investit în fiecare în jur de 1.000 de lei şi au ieşit la treabă”, explică Dan, şi se înţelege acum de ce una dintre ele are şi un girofar.

Fiecare traşcaretă are domeniul ei de activitate: una pentru cărat pietriş şi nisip, dotată cu o basculantă în spate, singura din comună; alta, mai forţoasă, care se urcă pe munte la cărat lemne; cea de-a treia e la tuning, iar ca să iasă la muncă, mai aşteaptă câteva piese în atelier. Toate pornesc la cheie.

Radiocasetofon, suport pentru topor, aer necondiţionat

Între cele două scaune de Dacia, pe traşcareta de lemne stau ancorate bine un topor şi un baros. Chiar dacă nu are tapiţerie din piele şi nici computer la bord, Dan a avut grijă să-i dea un strat uniform de vopsea ca să nu creadă ceilalţi traşcaretari din sat că nu ţine la maşina lui.

De sub bordul improvizat din tablă, scoate o şurbelniţă -„eject-ul” casetofonului. „Când m-apucă dor de casă/Stau cu coatele pe masă/ Unde-i mama să mă vadă”, începe brusc un lăutar să cânte o doină de cantină prin boxele strunite bine de bord.

Chiar dacă nu are caroserie, proprietarii spun că nu e nicio problemă, maşina urcă munţii: „Şi ce dacă plouă pe motor, n-are nimic. Oricum, sunt foarte mulţi care şi-au făcut acoperişuri demontabile şi le pun, dacă e vremea rea.”

"Sunt făcute din ARO, cumpărate de prin târguri, de unde a găsit fiecare. Le-am scos caroseriile şi le-am schimbat ce nu mergea. Asta, de exemplu, are motor de tractor.“ DAN, posesorul traşcaretei Stoeneşti 05

ALEGERE

Căruţa:

• 1 cal - 5.000 lei
• Căruţă - 1.000 lei
• Nutreţ anual – 1.000 lei
• Avantaje - e puţin mai ieftin din anul al doilea; ulterior, nutreţul îl poţi asigura singur
• Dezavantaje – multă muncă pentru întreţinere şi la nutreţ; la arat şi la cărat se mişcă greoi

Total investiţie în primul an: 7.000 lei

Maşina lui Nidu:

• 1 ARO – 1.500 lei
• Piese – 1.000 lei
• Cauciucuri - 500 lei
• Consum anual (3 ore pe zi) - 4.000 lei
• Avantaje – poate lucra fără pauză, mai eficient şi mult mai rapid, ajunge repede la destinaţie, protejează animalele
• Dezavantaje – riscul de a se strica

Total investiţie în primul an: 7.000 lei