În comuna Avram Iancu, din Munţii Apuseni, se mai păstrează un instrument arhaic ale cărui origini sunt pierdute în negura timpului.
I se spune ţiteră sau ţâmbă şi aminteşte de ceteră şi ţambal. Nu este însă nici una, nici alta sau, poate, e câte puţin din fiecare. Un concert susţinut la astfel de instrumente sună cu totul aparte şi nu seamănă cu nimic din ceea ce urechea omului modern s-a obişnuit. De altfel, cu ocazia Târgului de Fete de pe Muntele Găina, când micuţii interpreţi au susţinut un recital, mulţi s-au apropiat de scenă pentru a vedea ce instrumente produc ineditele sunete.
Mihaela Irina Cristea, elevă la şcoala din Avram Iancu, ne-a spus că instrumentul este „format din lemn de brad şi ne-a ajutat domnul învăţător să învăţăm să cântăm la el pe note“. Cel care îi învaţă pe copii să cânte la acest instrument este învăţătorul Nicolae Coroiu, de la şcoala din Avram Iancu. „Este un instrument propriu comunei Avram Iancu şi suntem singurii din ţară care avem acest instrument. Forma lui este unică. Este o cutie de rezonanţă din brad. Se acordă la unison corzile pe care se poartă melodia. Celelalte corzi sunt cele care ţin armonia. Se acordă în cvintă, în sol şi do“, a explicat el.
Mai pe înţelesul tuturor, spune învăţătorul, „principiul este cel al chitării, cu claviatura aceasta, cu registrul acesta şi seamănă cu chitata, dar cu un băţ se duce melodia, cu celălalt se ţine ritmul. E foarte simplu de cântat la el. Ca la pian sau la acordeon. Te duci pe gamă în sus şi formezi melodia. Aşa i-am învăţat pe copii. Îi învăţ mai departe, să nu se piardă tradiţia“, mai spune învăţătorul.
Nici chiar el nu ştie cu exactitate cât de vechi este instrumentul. „E din cele mai vechi timpuri. Eu de micuţ am învăţat să cânt la acest instrument. În copilăria mea, aproape fiecare casă avea câte o ţiteră, aproape în fiecare casă era cineva care avea auz muzical şi învăţa la acest instrument“, a mai spus Nicolae Coroiu.
Recomandările noastre
