În faţa unei colecţii de nuduri uriaşe, ministrul Theodor Paleologu s-a lăsat cuprins de voluptăţi filozofice, miercuri seara, de-a lungul unei dizertaţii cu un titlu perfect pentru o zi de 1 aprilie: „Ce este aceea o pleaşcă? Despre noroc şi virtute la Machiavelli şi Montaigne”.
„Precizez că se numeşte «ce e o pleaşcă« şi nu «cine e o pleaşcă»! Conferinţa de azi nu e o glumă, e pe o temă serioasă!”, a avertizat râzând ministrul culturii, în timp ce-şi aşeza scrupulos un teanc de cărţi pe masă. Paleologu a pledat pentru umor şi pentru dreptul de a vorbi „suculent”, motiv pentru care s-a decis să dezbată cuvântul care i-a devenit etichetă de când a devenit ministru.
În următoarele două ore, audienţa strânsă la Institutul Cultural Român (atât de docilă, încât o mică parte a cedat la jumătatea prelegerii, aţipind) a aflat ce înseamnă virtutea la Machiavelli, cum depinde ea de rolurile sociale, ce e cu fortuna („Soarta este ca o femeie, de vrei s-o stăpâneşti, trebuie s-o baţi şi să i te împotriveşti”), care sunt cele două tipologii de om politic - leu şi vulpe - („Mi-e teamă că nu sunt nici vulpe, nici leu, ci un biet şoricel. Trebuie să mă şi dresaţi ca să fiu un leu feroce, pentru că deocamdată sunt cam pleoştit”, s-a destăinuit Paleologu) şi cum a replicat Montaigne în „Eseurile” sale pe aceeaşi temă.
„Sunt din alt film”
Ministrul s-a declarat „ataşat” de una dintre remarcile lui Montaigne, care avea vârsta sa, 35 de ani, când a decis să lase baltă funcţia de magistrat: „Pleaşca nu e să ai o funcţie, ci să scapi de ea sau să te achiţi în aşa fel încât să nu ieşi prea şifonat din ea. Pleaşca e să scapi de belea şi cred că e o concluzie bună pentru un ministru”.
Cum, în politică, virtutea ar însemna, pe româneşte, „să ai sânge în instalaţie”, proaspătul ministru nu-şi vede cu ochi prea buni viitorul. „Lumea politică românească îmi provoacă o senzaţie de alienare enormă. Eu sunt din alt film. Unii au crezut că tocmai asta e forţa mea. Să vedem. Dacă supravieţuiesc în următoarele luni, o să fim împreună mulţi ani de-acum încolo”, a recunoscut Paleologu, enumerând „pleştile” din viaţa sa, printre care nu se găseşte şi numirea în această funcţie.
„N-am trecut încă la Prozac, dar nu mai am mult”
Din decembrie încoace, fostul ambasador a descoperit că sub fotoliul de ministru zace un morman de neajunsuri: „Câştig de 3 ori mai puţin şi pe deasupra sunt înjurat, agresat, agasat de tot felul de probleme şi orice decizie aş lua tot nu e bine! Numirea nu o consider un noroc. Era «an offer I couldn’t refuse». Nu sunt foarte fericit din decembrie încoace. E de fapt una dintre cele mai dezagreabile perioade din viaţa mea”.
Cum un minister ca cel al Culturii şi Cultelor e ca un „hamac cu grenade”, nervii celui care-l conduce sunt puşi serios în pericol. „E un minister care solicită foarte mult echilibrul nervos, de aceea cred că un nesimţit ar fi mai bun în această funcţie. Eu n-am trecut încă la Prozac, dar nu mai am mult”, s-a confestat ministrul audienţei. „Eu sunt un animal foarte cuminte. Şi cred că pentru docilitatea mea aparentă lumea mă şi promovează”, a continuat franc Paleologu. În toată această negură culturală, ministrul şi-a găsit însă şi o alinare. „Îmi place să fac conferinţe. E ceea ce ştiu eu să fac cel mai bine, e un fel de igienă mentală, am nevoie de ea ca să nu turbez”.
Recomandările noastre
