Patriarhul Daniel

Patriarhul Daniel (nume laic: Dan Ilie Ciobotea; născut la 22 iulie 1951, la Dobrești, comuna Bara) este conducătorul Bisericii Ortodoxe Române și arhiepiscop al Bucureștilor din 2007.

Este al șaselea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind ales după decesul patriarhului Teoctist. Sub conducerea sa, Biserica Ortodoxă Română a continuat să joace un rol semnificativ în viața socială și religioasă din România, prin inițiative legate de construcția și renovarea bisericilor.

Născut în satul Dobrești, județul Timiș, Daniel a urmat studii teologice în țară și în străinătate, obținând titlul de doctor în teologie la Strasbourg în 1979. Înainte de a fi ales patriarh, a fost mitropolit al Moldovei și Bucovinei din 1990. În această perioadă, s-a remarcat prin implicarea în reconstrucția lăcașurilor de cult și prin eforturile de dezvoltare a dialogului ecumenic.

Alegerea sa ca patriarh a avut loc la 12 septembrie 2007, iar din acel moment a coordonat atât activitățile interne ale Bisericii, cât și relațiile cu autoritățile statului. A inițiat construcția Catedralei Mântuirii Neamului, unul dintre cele mai importante proiecte ale Bisericii Ortodoxe Române din ultimele decenii.

Pe parcursul mandatului său, patriarhul Daniel a promovat valorile tradiționale ale credinței ortodoxe și continuă să fie o figură centrală în Biserica Ortodoxă Română și în societatea românească. Promovează dialogul interreligios și implicarea activă a Bisericii în probleme sociale și culturale, accentuând solidaritatea față de persoanele sărace și marginalizate.

Patriarhul Daniel este cunoscut pentru susținerea sa a educației religioase în școli și pentru eforturile de modernizare a instituțiilor bisericești.

La data de 1 martie 1990, protosinghelul dr. Daniel Ciobotea a fost ales, la propunerea mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul „Lugojanul”, fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoara la 4 martie 1990.

La data de 7 iunie 1990 a fost ales, iar la 1 iulie 1990 a fost înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Din anul 1992, este profesor de teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Participă, în continuare, la o serie de întruniri ecumenice peste hotare: de pildă, a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992).

Deține numeroase funcții pe plan bisericesc și ecumenic printre care: Reprezentant al Comisiei Sinodale Naționale pentru Educația Religioasă, Președinte al Comisiei Teologice și Liturgice a Sfântului Sinod (fosta comisie pentru învățământ), Membru fondator și membru de onoare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (București), Membru al Comitetului Executiv și Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998), Membru al Prezidiului și Comitetului Central al Conferinței Bisericilor Europene (din 1990), Vicepreședinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997).

ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, este fondatorul a numeroase instituții printre care: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoșani, Dorohoi, Iași și Piatra Neamț, Academia Laică „Sf. Ioan de la Neamț”, Mănăstirea Neamț, Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”-Durău, Institutul Ecumenic „Sf. Nicolae”-Iași, Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului Religios „Resurrectio”, Centrul de educație și informare medicală Providența II - 2002, Institutul social-caritativ Diaconia - 2003, și altele.

Pe plan social-caritativ, Mitropolitul Daniel a înființat o serie de instituții sociale printre care: Asociația creștină Pelerinul (Iași, 1996); Cabinetul stomatologic St. Pantelimon (Iași, 1993); Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (Iași, 1993); Departamentul socio-caritativ Diaconia (Iași, 1994); Cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău (1993-1995); Dispensar policlinic „Sf. Ap. Petru și Pavel” (1998); Centrul de diagnostic și tratament Providența (2000); Fundația Solidaritate și Speranță (2002); Centrul de educație și informare medicală Providența II (2002); Institutul social-caritativ Diaconia (2003).

ÎPS Mitropolit Daniel este și fondator de publicații religioase printre care „Vestitorul Ortodoxiei”, periodic de informație bisericească, teologie și spiritualitate al Patriarhiei Române), „Candela Moldovei”, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și „Teologie și Viață, Revistă de gândire și spiritualitate (fosta revistă ”Mitropolia Moldovei și Sucevei„).

ÎPS Daniel a organizat numeroase simpozioane, colocvii, congrese naționale și internaționale, și organizează permanent programe culturale, educative și filantropice. La inițiativa IPS Daniel, a fost înființat postul de Radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei (1998), care a devenit repede cel mai bun radio ortodox din țară.

ÎPS Daniel i se datorează aducerea moaștelor unor sfinți și a unor relicve sfinte la Iași și în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum fragmentul din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează la Mănăstirea „Xiropotamu” din Muntele Athos-Grecia (1992), moaștele Sfântului Apostol Andrei de la Patras-Grecia (1996), moaștele Sf. Gheorghe de la Livadia-Grecia (2000), Brâul Maicii Domnului de la Volos-Grecia (2001), moaștele Sf. Ioan Casian de la Marsilia-Franța (2002), moaștele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir de la Tesalonic-Grecia (2003), fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2004) sau fragment din moaștele Sfântului Apostol Pavel de la mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2005).