Astăzi, Preafericitul Daniel, Patriarhul României, împlinește 12 ani de când este întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Cine este omul care a ridicat Catedrala Neamului, care l-a adus pentru prima dată în România pe Preafericitul Kiril, Patriarhul Moscovei și a întregii Rusii, dar l-a întâmpinat și pe Papa Francisc, în vizita sa de anul acesta din țara noastră?
Daniel-Ilie Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș și a fost cel de-al treilea copil într-o familie de învățători. Cine ar fi crezut că Alexie și Stela, părinții lui, vor da României cel de-al șaselea patriarh? Și-a început drumul academic în satul natal, apoi a urmat Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu. A fost îndrumat la doctorat de „teologul dragostei creștine”, părintele Dumitru Săniloae.
Dar, acesta nu a fost singurul care și-a pus amprenta asupra viitorului Patriarh al României. Când a hotărât să intre în monahism, s-a bucurat de faptul că marele duhovnic al României, părintele Ilie Cleopa, i-a fost naș de călugărie (foto). Pe 6 august 1987, Daniel-Ilie Ciobotea, îmbracă haina monahală la Mănăstirea Sihăstria, județul Neamț, și primește numele de călugărie - Daniel.
Primul Patriarh după căderea Comunismului
La începutul anilor '90, pe 12 februarie, Ieromonahul Daniel urcă primii pași pe treptele slujirii lui Dumnezeu. Este ales de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române drept Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul de Lugojanul. Câteva luni mai târziu, pe 7 iunie 1990, este ales în funcția de Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, pe care o va păstori timp de 17 ani, până când va fi desemnat cel de-al șaselea patriarh al României, pe data de 12 septembrie 2007. Este întronizat drept întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române pe data de 30 septembrie 2007. De la alegerea sa ca Mitropolit al Moldovei, actualul Patriarh a inițiat programul „Niciun sat fără biserică”, cel care prevedea construirea în fiecare sat și cartier unde nu există biserică a unui lăcaș de cult, chiar și în cele în care ortodocșii sunt minoritari. Preafericitul Daniel consideră că este foarte important ca fiecare localitate să aibă propria-i biserică și propriul său preot: „Un sat creștin fără biserică este un sat fără lumină suficientă pentru suflet. Dacă nu avem biserică și nu avem preot, riscăm să ne pierdem sufletul”, spunea la acea vreme Preafericitul Daniel.
Recomandările noastre
