Că vreau, că nu vreau, mă mai intersectez cu nişte desene animate din care nu înţeleg prea multe.
Nici cu mintea de om mare, nici cu cea de copil, pe care am invocat-o văzând cu cât nesaţ se uită la desenele acestea nepoata mea de 5 ani. Bakuganii, eroii principali ai desenelor, sunt nişte personaje hidoase a căror preocupare de bază e lupta.
La interval de câteva minute, îşi schimonosesc feţele şi se pun pe bătaie, mobilizaţi de îndemnul celebru printre copii: „Bakugan, luptă!”, sau, în varianta nepoatei mele, „Papugan, luptă!”.
După un episod de „papugani”, casa devine câmp de luptă: înarmată cu o lingură de lemn, nepoată- mea exersează figuri de karate, sub privirile nedumerite ale surorii de 2 ani, care, la fel ca mine, nu pricepe nimic.