Opinii EVZ
Summitul Inițiativei celor trei mări: Asumarea de către România a statutului de lider în proiectele strategice ale regiunii. Pulsul planetei
După aproape 4 ani de mandat, se conturează iată, cu ocazia Summitului celor Trei mări de la București, liniile majore strategice ale politicii externe a României construite de către Președintele Klaus Iohannis.
Dacă defetismul și criticismul orb împingeau spre ignorarea completă a existenței unui proiect, cu atât mai mult cu relevanță strategică, al României, recentele reuniuni la București ale Trilateralei Polonia-România -Turcia, dar mai ales summitul Celor Trei Mări, alături de formatul București 9 arată că, în materie de politică Externă, de Apărare și Securitate – politici ce intră în atribuțiile executive ale Președintelui, dar care nu pot fi realizate fără sprijinul Executiv, pentru coerență și forță de penetrare și proiecție – există linii extrem de clare și, mai mult, asumarea de către România a unui leadership regional.
Pe 17-18 septembrie are loc la București Summitul Inițiativei celor trei mări, un format care s-a concretizat și clarificat strategic și care și-a concretizat ambițiile decantate în livrabile și proiecte concrete. Mai mult, rolul României este evident, odată ce evoluția Inițiativei lansate de Croația și promovată de Polonia cu precădere pe dimensiune americană a dobândit toate ancorele necesare coerenței și atractivității pentru toate statele din regiune. Într-adevăr, e o performanță ca, în regiunea noastră unde ambițiile sunt proporționale cu tinerețea noilor state și unde mulți revendică statutul de lideri regionali, negând firește ambițiile celorlalți, în regiunea unde divergențele între diferiții actori sunt în continuare relevante, în regiunea unde formatul Vișegrad 4, de exemplu, nu mai e capabil să livreze din cauza acestor divergențe, munca asiduă și minuțioasă, negocierea și îndrăzneala de a căuta proiectul comun a reușit să aducă 12 state să achieseze la o agendă de importanță egală pentru toate. Într-adevăr, cred că aici rezidă avantajele României, manifestate prin activitatea pe dimensiunea Afacerilor Externe, la nivel guvernamental și la nivelul Președinției, care a asumat conceptual acest proiect: ancorarea sa în spațiul partenerilor strategici obligatorii – Statele Unite, Uniunea Europeană, Germania (și e aici vorba despre efortul României de a contura perfect și a evita contradicțiile ce generau reticențele inițiale ale Comisiei Europene, Președintele Jean-Claude Juncker venind la București deopotrivă cu Ministrul de Externe german Heiko Maas și cu Secretarul american pentru Energie, Rick Perry).
Apoi e vorba despre acomodarea intereselor esențiale ale regiunii – dezvoltare economică, investiții, interconectare, promovarea proiectelor comune, atragere de capital pentru proiecte în domenii precum energie, transport și digitalizare, creșterea relevanței regiunii în întregimea sa. În fine, e vorba despre interese directe ale actorilor implicați, ale tuturor actorilor implicați: angajarea constantă și puternică a Statelor Unite în regiune, și în Europa pe de-antregul, prin proiectul investițional de 100 mld Euro și oportunități pentru vânzarea LNG și a gazului de șist din care provine, care generează securitate energetică și reduce dependența de Rusia; Angajarea Uniunii Europene prin crearea unui spațiu de re-lansare a motorului de dezvoltare economică al UE concomitent cu dezvoltarea regiunii și convergența față de statele vest-europene, necesare celor 12 state membre ale I3M; atractivitatea proiectelor investiționale de asemenea pentru Germania, devenită invitat special și observator în proiect. Nu în ultimul rând, angajarea neutrei Austrii în aceste proiecte și menținerea sa în siajul intereselor regiunii. Și nu trebuie să uităm antrenarea în proiect a partenerilor privați, zonei de afaceri, societății civile și grupurilor de reflecție, o altă marcă a abordării europene integrate a României, ce creează reziliență societală pentru proiect.
Ne puteți urmări și pe Google News
Peste toate, mai putem adăuga un element esențial, cel al proiectelor concrete aflate pe masă: BRUA, Fairway Danube (mentenanță și reabilitare a canalului navigabil al Dunării), Modernizarea și dezvoltarea liniei de cale ferată Constanța-Gdansk, Soluții de interoperabilitate pentru un sector energetic digitalizat și sustenabil în domeniul stocării energiei, Bursa de transporturi în regiunea I3M și Platforma de monitorizare a bazinelor hidrografice în regiunea I3M. Un Forum de afaceri cu peste 600 de participanți, care aduce participanți și din regiunea noastră extinsă - Balcanii de Vest, Turcia, statele Parteneriatului Estic – Republica Moldova, Ucraina, Georgia. Rețeaua Camerelor de Comerț operaționalizată, Forumul policy al think tank-urilor și Fondul de Investiții al Celor trei Mări, în valoare de 100 miliarde de euro sunt tot livrabile ale procesului.
Dar poate cele mai importante sunt dimensiunile strategice, spuse și nespuse, ale proiectului: mutarea greutății dezvoltării europene de la proiecte terțe la Estul European care are flexibilitate și oferă spațiu de creștere pentru economia UE, are detentă și capacitate de a reconstrui atractivitatea pentru proiectul european; capacitatea de proiecție în spațiul de vecinătate, aspirant la integrarea europeană – Balcanii de Vest, vecinătatea estică – pentru care se reașează o nouă capacitate de atracție pentru proiectul european și reluarea fermă a reformelor; Creșterea coerenței europene și euro-atlantice, a conundrumului pe care îl reprezintă proiectul mai degrabă strategic-economic al Inițiativei celor Trei Mări și cel securitar și de Apărare al formatului București 9, ca și rolul coloanei vertebrale a Flancului Estic, Trilaterala Polonia-România-Turcia, toate sunt o plus-valoare a României și o marcă a lidershipului românesc; în același timp, dublarea interesului şi prezenţei militare americane în regiune cu dimensiunea implicării economice mai profunde nu poate decât să corespundă în cel mai înalt grad intereselor României şi este de natură să ancoreze şi mai mult prezenţa SUA în Europa. În plus, Iniţiativa poate deveni un element pozitiv de construcţie în relaţia UE-SUA, pe fondul atâtor divergenţe din ultima perioadă. Astfel, România dovedeşte că joacă un rol important în menţinerea şi consolidarea relaţiei transatlantice, rol pe care va putea să şi-l consolideze pe perioada preşedinţiei României la Consiliului UE.
Recomandările noastre
