Legile nu prevăd nici în Germania – unde există pedeapsa cu moartea, ca soţii cari îşi supără în vreun fel soţiile să fie împuşcaţi, spânzuraţi sau ghilotinaţi.

Şi acolo soţii sunt pedepsiţi numai la despăgubiri băneşti şi la obligaţia de a creşte progenitura.

Bietul Max Reinhardt n-a aşteptat nici un fel de sentinţă judecătorească. Ştiindu-se vinovat (prin decret divin) îşi creşte băiatul cu toată dragostea şi cheltuiala necesară, iar doamna (care nu vrea să divorţeze, cu toată vina soţului) trăeşte la Londra de 16 ani, tot cu banii monstrului.

Nu ştim dacă Reinhardt, disperat de un proces care nu se mai isprăveşte, n-ar fi dorit poate o împăcare. (O ideie pe care n-ar primi-o în primul rând, doamna).

Toate instanţele din Germania, mânuite de avocaţii doamnei din Londra, prelungesc procesul de 16 ani şi nu vor să recunoască o situaţie existentă de aproape două decenii!…

Soluția n-a fost soluție

Reinhardt a găsit în sfârşit o soluţie: s-a stabilit vreme de 3 luni la Riga, a devenit cetăţean leton şi astfel, în două săptămâni, o abţinut anularea căsătoriei – justiţia din Riga fiind mai înţelegătoare decât cea din Berlin. Şi în sfârşit divorţat, Reinhardt s-a întors la Berlin.

Dar la Berlin află că e tot însurat:

Doamna Reinhardt a cerul din Londra tribunalului din Berlin, să anuleze divorţul din Riga: căsătoria a avut loc la Berlin, nu la Riga!…

Citește cine A FOST Max Reinhardt  pe Evenimentul Istoric