Trupa britanică, invitată la B’Estfest 2008, promite „un show grozav“ la Bucureşti.
Pentru prima dată în România, Stereophonics, considerată una dintre cele mai bune trupe britanice din ultimii zece ani, va concerta la B’Estfest, pe 6 iulie. Muzician complex (compozitor, chitarist, vocal), Kelly Jones, liderul formaţiei, vorbeşte într-un interviu acordat „Evenimentului zilei“ despre muzica trupei, statutul de vedetă, fotbal, valorile sau nonvalorile promovate în showbizul actual şi promite „un show grozav“ la Bucureşti.
EVZ: Stereophonics este considerată una dintre cele mai bune trupe britanice din ultimii zece ani. Cu toate acestea, presa şi criticii n-au fost prea prietenoşi cu voi. Kelly Jones: Am avut recenzii proaste, însă au fost şi unele bune, aşa cum, de fapt, i se întâmplă oricărui artist. Am scris un cântec, „Mr. Writer“ (Domnule scriitor - n.r.), dedicat unui ziarist care m-a atacat de câteva ori, însă cred că lumea a luat prea în serios lucrul ăsta. Noi i-am ignorat.
În ciuda faptului că nu aveţi un sprijin prea mare, aveţi un mare succes... Fac muzică de la 12 ani... deja sunt 22 de ani de când compun. Întotdeauna am scris piese care să atingă oamenii, în care să se regăsească, iar publicul a rămas alături de noi, de-a lungul timpului. Am muncit mult, însă aproape că n-am simţit asta, pentru că ne-a plăcut întotdeauna să cântăm, să creştem, ca artişti. Cred că aceasta ar fi reţeta succesului nostru. Însă ai declarat că îţi place să cânţi despre ceea ce trăieşti tu, despre experienţele tale. Până la urmă, faci muzică pentru tine sau pentru fani? Cred că atunci când compui o piesă, nu poţi s-o compui pentru altcineva decât pentru tine. Unde ajunge după aia, nu poate spune nimeni... După ce scriu un album şi îl dau casei de discuri, situaţia nu mai e sub controlul meu. Însă, dacă oamenii ne ascultă piesele, versurile şi se gândesc apoi la ce-am vrut să transmitem, este grozav. Dar dacă muzica noastră reuşeşte să îi distragă fie şi pentru cinci minute de la orice altceva, atunci înseamnă că ne-am făcut cu-adevărat treaba. În piesa „Drowning“, de pe cel mai nou album, „Pull the Pin“, spui că „timpul mă schimbă, n-am fost niciodată aşa cum sunt acum“. Cum te-ai schimbat de când eşti celebru? Schimbarea despre care vorbesc n-are legătură cu faptul că eu fac parte din trupa Stereophonics sau că sunt celebru. De fapt, încerc să stau departe de viaţa de star. Însă orice om, indiferent de meseria pe care o are, trece prin schimbări. La 30 de ani nu mai poţi fi acelaşi ca la 20. Am avut multe experienţe, unele bune, altele rele, care m-au făcut să mă schimb.
Aceste experienţe n-au nimic de-a face cu faptul că eşti faimos? Poţi să disociezi atât de bine cele două planuri: Kelly Jones - vedeta şi Kelly Jones - omul? Da, pot. În primul rând, eu nu mă consider o celebritate, alţii mă consideră. Celebrităţile, şi ei oameni obişnuiţi la un moment dat, sunt cei care apar constant pe prima pagină. Iar dacă sunt nefericiţi, e vina lor. Eu sunt doar un muzician şi am ajuns unde am ajuns pentru că am un oarecare talent. Eu urc pe scenă, cânt, apoi, când nu mai sunt în lumina reflectoarelor, las totul în urmă... Ai criticat adeseori concursurile de genul „Popstars“, „X Factor“. Ce crezi despre Cheeky Girls, ele aşa s-au lansat. Cred că show-urile de genul acesta sunt amuzante, însă ceea ce nu mi se pare corect e faptul că participanţii, chiar şi cei care nu au nici cea mai mică urmă de talent, au parte de o promovare imensă, ajung celebri peste noapte şi câştigă foarte mulţi bani, în timp ce adevăratele valori - actori, muzicieni, compozitori - muncesc ani buni la un film sau la un album, care, până la urmă, nici nu se vinde aşa de bine din cauza pirateriei. Despre Cheeky Girls, ce să spun... Sunt foarte Cheeky (necuviincios, impertinent, neruşinat - n.r.). (râde) Eşti mare fan al formaţiei de fotbal Leeds United. Din nefericire (râde). Şi ai cântat săptămâna trecută la nunta lui Wayne Rooney (jucător englez al formaţiei Manchester United şi al naţionalei Angliei - n.r.). L-ai convins să semneze cu Leeds? I-am zis că dacă nu vine să joace la Leeds, nu-i cânt nimic (râde). Glumesc...
Ce părere ai despre faptul că Anglia nu s-a calificat la turneul final al Euro 2008? Mă bucur foarte tare, pentru că nici Ţara Galilor nu s-a calificat. Pregătiţi ceva deosebit pentru primul vostru concert în România? În ultimul an şi jumătate am încercat să mergem în multe locuri în care n-am cântat niciodată, ne place să cântăm în faţa unui public nou. Îmi doresc şi sper ca publicul român să nu stea nicio secundă, să sară, să cânte, iar la sfârşitul serii să fie toată lumea foarte beată. Va fi un show grozav! Stereophonics- "Dakota"
Recomandările noastre
