Dan Andronic, jurnalist. sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Hoția are picioare scurte, dar sprânceana lui Bolojan rezistă! Sper că nu mult...
Miza adevărată a puterii nu se vede la televizor, ci în cifrele reci de pe bursă. Iar când o companie de stat poate ajunge la o capitalizare colosală de peste 100 de miliarde de lei, băieții deștepți din politică și din așa-zisa societate civilă încep să saliveze.
Este cazul Hidroelectrica, care a devenit oficial perla coroanei economiei românești, o adevărată mașinărie de făcut bani.
Capitalizare bursieră de aproape 20 de miliarde de euro
Abia acum, privind această cifră uriașă, putem înțelege cu adevărat graba suspectă a unor personaje tip Oana Gheorghiu și Ilie Bolojan care pozau în salvatori ai patriei. Ceea ce spuneam în aprilie 2026 se dovedește a fi extrem de adevărat!
Mai țineți minte, cum ne explica proaspăta mlădiță a lui Brătianu că TREBUIE să vindem acțiuni la Hidroelectrica? Doreau să salveze Hidroelectrica, deși nu avea nevoie… Despre ce vorbim, de fapt? De unde atâta grabă pentru o companie care producea miliarde de euro pentru statul român?
Miza reală din spatele acestui conflict de culise constă în intenția de a lansa o Ofertă Publică Secundară (SPO) prin care statul român să scoată la vânzare un pachet suplimentar de până la 10% sau 15% din acțiunile deținute la Hidroelectrica.
La o capitalizare de piață care a pulverizat pragul de 100 de miliarde de lei, acest procent minoritar echivala cu o sumă uriașă, evaluată între 10 și 15 miliarde de lei, aproximativ 2-3 miliarde de euro. Date cu discount, că d-aia era justificată graba. Atenție, nu era o scoatere a acțiunilor pe Bursă, ci vânzare directă către un “prieten”.
Graba de a vinde
În timp ce tabăra formată din Ilie Bolojan și Oana Gheorghiu susținea că un astfel de pas ar aduce lichidități masive la bugetul de stat pentru investiții critice și ar bloca definitiv controlul politic asupra managementului, eu cred că interpretarea corectă a grabei era o tentativă de a ceda „perla coroanei” energetice și dividendele sale sigure către fonduri private mari, exact în momentul în care compania se află la apogeul valorii sale pe bursă.
De ce să vinzi, când toată lumea spunea că valoarea va ajunge la un maximum istoric? Răspunsul e simplu și ține de vechea rețetă românească: privatizarea profitului pentru prietenii prietenilor de la Bruxelles. Sau Paris. Sau Berlin.
Complexul Înaltei Porți
I-am spus Complexul Înaltei Porți.
Planul din spatele ușilor închise era, așa cum am tot spus atunci, plasarea acestor pachete de acțiuni către anumiți cumpărători selectați cu mare atenție. Noi acționari aleși pe sprânceană. Mai exact, pe sprânceana lui Bolojan, cel care dirija din umbră aceste mișcări strategice pe ideea îmbogățirii altora.
Astăzi aș vrea să știu care erau fondurile sau entitățile din spatele acestei liste scurte? Mi-ar plăcea să-mi spuneți ce interese ascunse o legau pe Oana Gheorghiu de această rețetă de succes financiar pe spatele activelor statului?
Am asistat la o încercare de Hold-Up financiar de proporții epice, mascată sub umbrela „eficientizării”. Doar că, de data asta, miza are 11 cifre. Zece sunt zerouri…
Recomandările noastre
