În noiembrie 1936, “Biroul pentru Protecţie Politică“ a fost transformat în “Departamentul Problemelor Sociale” (Sheihuibu). Xinjiang, una dintre cele cinci regiuni autonome ale Chinei.

Este situată în nord-estul Chinei şi se învecinează cu Mongolia, U.R.S.S., Pakistan şi India. Populaţia majoritară o constituie musulmanii uyguri, pe lângă care există 13 minorităţi (ruşi, cazaci, mongoli ş.a.). Populaţia uygură şi organizarea ei administrativă autonomă existau şi în U.R.S.S.).

Sarcinile Sheihuibu erau contraspionajul şi dezinformarea, eliminarea disidenţilor şi represiunile interne, legăturile radio secrete, conlucrarea cu alte organizaţii politico-militare şi cooperarea cu serviciile secrete străine.

Kang Sheng a fost ajutat la conducerea departamentului, în afară de Li Kenong, adjunctul său, de către Rao Shushi (relaţiile cu Cominternul) şi Pan Hannian (legătura cu agenturile chineze de peste hotare). Wu Defend, un apropiat al lui Kang, a înfiinţat prima şcoală

Principalele structuri ale Sheihuibu erau:

(1) Comitetul de Lucru în Teritoriul Inamic (japonez);

(2) Comitetul de Lucru în Teritoriile Prietene (ale Guomindangului);

(3) Departamentul Frontului Unit al Muncii.

Acest ultim departament, condus multă vreme de Zhou Enlai, se ocupa de contactele şi alianţele cu organizaţiile politice, sociale, religioase, etnice, precum şi cu comunităţile chineze de peste hotare.

Imediat ce a fost creată, Agenţia de ştiri “China Nouă” a intrat într-o strânsă relaţie cu serviciul de spionaj, oferind acoperire agenţilor secreţi chinezi.

Li Kenong, ca adjunct al şefului departamentului, a condus operaţiunile cele mai delicate şi cu totul speciale: eliminarea fizică, legăturile cu societăţile secrete şi lumea interlopă, traficul cu droguri.

Serviciile secrete chineze, de toate culorile, s-au îndeletnicit la modul serios cu cultivarea macului, extragerea, prelucrarea şi traficul opiumului şi a derivatelor sale: morfina şi heroina. Drogurile erau desfăcute în rândul efectivelor inamice sau exportate în statele ostile, pentru a slăbi duşmanul şi, în acelaşi timp, constituiau sursa inepuizabilă a vistieriilor partidului. În 1961 “Sheihuibu” a fost reorganizat, devenind “Diaochabu” – Departamentul de Investigaţii.

Şeful serviciilor secrete - Kang Sheng - un „stalinist” cu convingeri troţkiste.

Legăturile lui Kang Sheng în interiorul partidelor comuniste din România, Iugoslavia, Ungaria şi R.D. Germană

Atitudinea antistalinistă a lui Kang Sheng şi cochetăria sa cu troţkiştii, într-o perioadă în care un astfel de joc era deosebit de periculos, a fost sesizată de Iosip Broz Tito, care a sosit la Moscova în februarie 1935, pentru a reprezenta secţia iugoslavă a Cominternului.

Peste 42 de ani, în 1977, la doi ani după moartea lui Kang Sheng, cu prilejul vizitei în China, Tito i-a relatat lui Hua Guofeng, succesorul lui Mao: “Nu există umbră de îndoială că la acea dată (n. n. - 1935) Kang Sheng juca un rol multiplu. Pe de o parte, îl aproba pe Stalin dar, în acelaşi timp, îi trăda încrederea. În mod asemănător, îi contactase pe troţkişti, gândindu-se să li se alăture, dar luând şi măsuri de a infiltra şi a sabota Internaţionala a IV-a” 102 (n. n. - ce urma să fie organizată de Troţki).

Printre legăturile lui Kang Sheng dintre comuniştii din Europa de Est s-au aflat Emil Bodnăraş, un fost ofiţer român, student al Şcolii Leniniste şi al Colegiului Serviciilor Secrete, ungurul Şandor Nogradi, ulterior ambasador înChina, germanul Richard Gystner, de asemenea, devenit ambasador al R.D.G. în China şi bineînţeles Iosip Broz Tito. După cum este cunoscut toţi aceştia au jucat roluri speciale în relaţiile ţărilor lor cu China şi cu U.R.S.S.

Legăturile lui Kang Sheng cu militanţii comunişti din România nu s-au limitat la Emil Bodnăraş. La Paris, el a cunoscut-o pe Sofia Iancu (Lena Constant) amanta lui Gabriel Peri, unul dintre liderii Partidului Comunist Francez. Aceasta înfiinţase, în anul 1935, Asociaţia Prietenilor Poporului Chinez. Un an mai târziu, după vizita lui Sheng la Paris, ea a pus,împreună cu generalul chinez Ching Minshu, bazele Federaţiei Asociaţiilor Chineze din Europa pentru salvarea Chinei. Acţiunea a fost sprijinită, între alţii, de Andre Malraux, Henri Levy Bruhl şi Elie Faure.

La Geneva, cu prilejul primului Congres Mondial al Tineretului din 1936, Sheng l-a cunoscut şi pe militantul comunist ungur Mihaly Farcaş, devenit după război şeful securităţii din Ungaria.

Kang Sheng a condus operaţiunile serviciilor secrete chineze în China Albă, aflată sub controlul Guomindangului. În China Roşie, conducerea activităţilor speciale secrete a avut-o Deng Fa, pregătit vreme de 5 ani la Vladivostok, de către serviciile sovietice.

Kang Sheng, patriarhul Serviciilor Secrete ale Chinei Comuniste şi Jiang Qing (Doamna Mao) - agenţi ai Guomindangului?

Kang Sheng, nou numit secretar al Departamentului Organizare al Partidului Comunist Chinez, a fost arestat de serviciul de securitate al Guomindangului, şi foarte repede eliberat. Revenit între ai săi, nu stârneşte nicio bănuială. Acest fapt, rămas fără explicaţii, deoarece şeful unui serviciu secret inamic, mai cu seamă în condiţiile unui război nu se eliberează dacă a fost capturat, constituie una dintre enigmele confruntării dintre naţionalişti şi comunişti, fiind avansată supoziţia că el ar fi fost omul de legătură între cele două tabere, iar episodul întâmplat ar fi actualmente incomod pentru guvernul de la Taiwan 104 .

Motivele reale ar putea fi survenit, însă, ulterior, fiindcă în 1931 Tewu-ul nu a putut preîntâmpina un mare act de trădare, ce a avut loc pe fondul luptelor interne pentru acapararea conducerii în Partidul Comunist Chinez. Gu Shunzhang, fost conducător al “Gărzii Roşii” (comandourile morţii) demis în urma preluării conducerii partidului de către un nou protejat al lui Stalin, Wang Ming, a fost reabilitat de Zhou Enlai şi trimis să se infiltreze în staful naţionaliştilor. Gu, un fost rival al lui Kang, a fost, însă, trădat şi arestat. După ce şeful serviciului de securitate naţionalist Chen Lifu, a preluat această captură valoroasă, într-un timp relativ scurt, peste 800 de activişti importanţi ai Partidului Comunist au fost arestaţi, iar suportul clandestin al activităţii în mare parte distrus.

Să fi avut Kang Sheng vreun rol în căderea lui Gu şi în dezastrul ce i-a urmat?

Date fiind conexiunile Partidului Comunist Chinez în cadrul Cominternului au căzut, rând pe rând, conducători importanţi ai Partidului Comunist Vietnamez (Ho Chi Min şi Le Quang Dat) şi Partidului Comunist Indonezian. De asemenea, au fost arestate mai multe cadre ale Cominterului care lucrau în Biroul pentru Extremul Orient, condus de Pavel Mif, fost rector al Universităţii Sun Yat-Sen de la Moscova.

Ho Şi Min viitorul conducător al Vietnamului, participant tla Congresul Partidului Comunist Francez, la Marsilia, decembrie 1921.

Ca agent al Cominternului, el nu a scăpat nevalorificat de serviciile secrete sovietice, precum şi de cele ale Partidului Comunist Chinez.

Vânătorii pornite de Biroul Central de Investigaţii al Goumindangului nu i-a scăpat decât reţeaua lui Richard Sorge, trimis de Berzin la Shanghai pentru a acţiona independent, cu câteva ajutoare de nădejde din aparatul special de informaţii al Armatei Roşii, acoperit de structurile Cominternului.

Întreaga bază muncitorească a Partidului Comunist Chinez a fost anihilată. Tenacele Mao Zedong avea să iasă în scenă cu alternativa comunistă rurală, pe care o pregătise departe de atmosfera intrigilor şi a trădărilor care au distrus partidul.

Într-un moment nu tocmai uşor al vieţii ei revoluţionare şi sentimentale foarte tumultuoase, a fost arestată de securitatea Guomindangului şi Jiang Qing (“Râu Azuriu”), cea care avea să devină prima doamnă a Chinei comuniste.

Întâmplările ce urmează le relatăm pentru a ilustra cât de strâns împletit i-a fost destinul, încă din copilărie, cu cel al lui Kang Sheng.

„Inocenta”, „Cocorul din Nori”, „Măr Albastru” - o succintă istorie a doamnei Mao

S-a născut în 1914 în Zhucheng, provincia Shandong, sub numele de Shumeng (“Inocenta”), dintr-o familie foarte săracă. La vârsta de 6 ani era eleva institutorului Kang Sheng la şcoala elementară Yuying din Zhucheng. Un protector i-a finanţat studiile, dându-i şi un nume nou, Yun He (“Cocorul din Nori”). Mama tinerei, servitoare în casa unui moşier, a devenit protejata lui Kang Sheng, care i-a găsit o slujbă. Insuficientă, însă, pentru a nu continua practicarea prostituţiei ca sursă de întreţinere a unicului copil.

La începutul anilor ‘30, când Kang Sheng activa la Shanghai, acesta a avut legături strânse cu lumea artistică. Împrejurarea a fost fructificată pentru a o propulsa pe “Cocorul din Nori”, devenită o tânără atrăgătoare, în viaţa teatrală şi cinematografică. Între timp, Kang Sheng a devenit unul dintre numeroşii ei amanţi şi a ajutat-o să fie admisă la Universitatea din Qingdao.

Unul dintre apropiaţii lui Kang, Yu Qiwei a iniţiat-o în marxism şi, în acelaşi timp, o dragoste trainică părea să-i ţină împreună, dacă noul ei amant nu ar fi fost arestat de serviciul secret al Guomindangului.

“Cocorul din Nori” va părăsi Qingdao, stabilindu-se în Shanghai sub un nou nume, Lan Ping (“Mărul Albastru”). Avea 20 de ani, era membră a Partidului Comunist şi a început o nouă idilă cu Kang Sheng... Acesta, recunoscător, însărcinează un critic de artă să facă din Lan Ping o vedetă a ecranului.

Kang Sheng a trebuit să plece, în 1934, la Moscova. Peste trei ani, când Kang a revenit în China, Lan Ping s-a prezentat la baza sa din Yan’an, unde se afla şi Înaltul Comandament al Revoluţiei. Imediat după reluarea legăturii sale amoroase, Lan Ping i-a mărturisit lui Kang că ea a fost capturată de Guomindang şi obligată să semneze un angajament... Faptul în sine, deloc de neglijat, nu a tulburat cu nimic idila celor doi. Mai mult chiar, Kang Sheng va încuraja legătura şi căsătoria ei cu Mao, devenind astfel un cuplu politic care îşi va pune amprenta asupra a patru decenii de istorie a Chinei.

După căsătoria cu Mao, numele lui “Măr Albastru” va deveni Jing Qing.(Râu Azuriu).

Cuplul Kang Sheng – Jing Qing îl va convinge pe Mao Zedong să organizeze Marele Salt Înainte, Marea Revoluţie Culturală, şi alte experimente revoluţionare care au facilitat o guvernare bazată pe o teroare încă puţin cunoscută omenirii.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)