Nu îmi dau seama care ironie este mai mare: că întregul scandal creat în jurul banilor cheltuiţi anapoda de către Ministerul Tineretului şi Sportului îşi are ca punct de plecare a anchetelor de presă tocmai un cotidian de sport sau că, pe internet, adică exact în locul în care tineretul se exprimă cât se poate de liber, imaginea ministrului Iacob Ridzi este, elegant spus, dezastruoasă.
Sau, mai corect spus ”imaginea a încă ministrului Iacob Ridzi” de vreme ce, la ora la care scriu aceste rânduri, ocupanta fotoliului ministerial tocmai a anunţat ca nu îşi va da demisia. O veste care, pe Twitter.com, a stârnit câteva sute de comentarii. Şi, din toate acestea, nici măcar unul pozitiv. La fel şi pe bloguri: dintre zecile de însemnări având ca subiect refuzul de a demisiona, nici măcar o singură însemnare care să transmită o undă de bunăvoinţă. Şi, cu riscul de mă repeta: vorbim aici despre Twitter - o platformă de socializare - şi despre bloguri, nu despre siteurile publicatiilor online. Adică despre zonele din internet populate majoritar de tineri, publicul căruia, teoretic, ar trebui să li se adreseze doamna Ridzi.
Acum, sigur, vorbind despre internet, nu ne putem compara cu SUA unde, în spiritul deplinei transparenţe, toţi cetăţenii interesaţi de modul în care sunt cheltuiţi banii publici pot accesa site-ul http://www.usaspending.gov/. (De ce nu putem? Pentru că, după mai bine de două milenii de existenţă, a privi cu realism spre capacitatea noastră de a ne construi viitorul este un act de bun-simţ). Însă, din păcate, nu putem şi nu ne vom putea compara nici măcar cu alte ţări europene atât timp cât ne este o teribilă teamă de adevăr. Dovada? Pe siteul Ministerului....., una dintre puţinele informaţii de presă care nu sunt traduse şi în limba engleză este aceea referitoare la „evenimentele organizate de Ziua Tineretului – 2 mai 2009”...
Poate fi privită această situaţie doar ca un dezinteres arătat de Ministerul Tineretului faţă de reflectarea imaginii sale pe internet şi, în consecinţă, faţă de utilizatori? Din nefericire, nu. Pentru că, fie că ne place să acceptăm acest lucru, fie că încă refuzăm să conştientizăm diferenţa, de pe internet se informează cea mai mare parte a tineretului care mai este cât de cât interesat de ceea ce se întâmplă în ţara în care s-a născut. Tineri care, precum se ştie, simt un dezgust imens faţă de tot ce înseamnă politică autohtonă. Dezgust care, devine şi mai pregnant, tocmai prin intermediul Ministerului Tineretului.
Chiar să nu îşi dea nimeni seama că indiferenţa de acum prefigurează un adevărat dezastru social peste doar câţiva ani?
Recomandările noastre
