Sorin Ionita: "Acum o jumatate de secol aparea o carte celebra scrisa de un cercetator american, cu un titlu care mie imi place enorm (desi azi n-ar mai fi acceptat de nicio editura de peste Ocean, din motive de corectitudine politica): "Bazele morale ale unei societati inapoiate"".

Nu, nu era vorba despre Africa sau despre Balcani, ci despre legatura dintre subdezvoltare, coruptie si tipul de societate care le perpetueaza intr-un sat din Italia de sud. Teza principala este ca ineficienta economica, mita, mafia si toate celelalte sunt doar efecte ale unui anume tip de relatii sociale, iar oamenii si-au construit o morala aparte justificand comportamentele alaturea de lege.

Pe scurt, Banfield a gasit in Mezzogiorno o viziune larg raspandita si acceptata, pe care el a numit-o „familism amoral”, ce se rezuma cam asa: societatea e formata din cercuri concentrice, in care familia mea si rudele sunt cercul interior, prietenii si asociatii sunt in urmatorul, cunostintele intamplatoare cad in cercul si mai larg, s.a.m.d..

Datoria fiecarui individ este sa apere neconditionat pe cineva apropiat in fata unui stranier, indiferent cine are dreptate pe fond, cu toate mijloacele. De asemenea, are datoria sa blocheze orice incercare a unui grup strain de a realiza un castig, pentru ca acestia sunt prin definitie potentiali, drept care castigul lor trebuie privit ca o pierdere a noastra.

Legea sau morala nu joaca niciun rol, decat, eventual, ca instrumente de unica folosinta atunci cand sunt de partea noastra; daca este invers, trebuie sa fie ignorate, pentru ca regula suprema este coeziunea familiei. La limita, ele ar putea functiona ca reper in chestiuni care nu intereseaza pe moment (cum excelent rezuma un proverb sud-american situatia, „a los amigos todo, a los enimigos nada, al extrano la ley”: prietenilor totul, dusmanilor nimic, strainilor legea).

Or, spune Banfield, daca asa arata societatea, ce te mai miri ca familismul amoral intra in mod natural si in institutiile publice, unde functionarii  ii trateaza pe oameni discriminator, din moment ce asta fac si in privat? Mita este doar o mica parte a problemei, ca o forma de serviciu contra bani.

Dar, dincolo de ea, schimbul reciproc de favoruri si tratament privilegiat, pe baza de clan, ia forme subtile care nu intotdeauna pot fi probate in justitie. Marele pas catre statul modern se face odata cu aparitia unei birocratii neutre si impartiale, care trateaza oamenii mai bine sau mai prost - dar pe toti la fel, indiferent de clanul din care provin.

Daca familismul amoral descris de Banfield va suna cunoscut din experienta, e semn ca mai avem de lucrat la proiectul nostru de modernizare inceput in Romania acum 150 de ani.

Daca accesul la servicii publice e controlat cu bani dati pe sub masa; daca licitatiile de lucrari se castiga invariabil pe linie de partid; daca intr-un orasel de provincie seful local de organizatie politica, primarul, procurorul-sef si rectorul de universitate privata ies impreuna seara la o bauta si decid cine ce afaceri are voie sa faca; daca prin facultati si clinici universitare s-au format familii la propriu, cu gineri, cumetri si nasi, care isi dau unii altora diplome si functii; daca fosti demnitari mint cu nonsalanta ca sa ia o casa de protocol, iar apoi raman in ea dupa ce li se termina mandatul, apoi apar pe la televizor si dau lectii de etica - astea sunt semne ca familia (sau mai bine zis famiglia) si partidul inca bat norma oficiala.

Pentru ca in fiecare din aceste cazuri exista lege, dar nu se aplica, sau se aplica selectiv doar impotriva celor rataciti prin sistem si care n-au pupat inelul sefului de gasca.

Suferim in Romania de familism amoral nu doar in politica, ci si in alte privinte, iar problema e prea adanca incat sa se rezolve cu legi noi in plus la cele care exista, dar nu se aplica (fiindca cei care ar trebui s-o faca sunt si ei parte din schema), sau marind salariile functionarilor, profesorilor ori medicilor.

De aceea o coalitie de organizatii din societatea civila a decis ieri sa se lanseze intr-o aventura noua, in paralel cu eforturile de a elimina coruptii de pe listele pentru Parlamentul European: viata universitara.

Trebuie facuta un pic de lumina si vazut de ce insi vag alfabetizati ajung profesori universitari pe baza de dosare cu bibliografie inventata, care stau apoi arhivate la minister si nimeni nu le verifica; cum e posibil sa ia cineva patru-cinci norme didactice ca sa ajunga la 5.000 euro pe luna, adica mai mult ca pe o pozitie similara in Germania; si de ce tineri cu diplome in strainatate intorsi in Romania nu-si gasesc loc in sistemul de educatie, desi toata lumea plange dupa specialisti.

A venit momentul sa avem topuri ale coruptiei si nepotismului si in alte domenii, nu doar in politica, asa ca dati o mana de ajutor la www.romaniacurata.ro.