Vă răspunde psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedintele Federaţiei Române de Psihoterapie.
Viorica Rusu: Am doi copii şi mă descurc greu cu ei, aşa că, din când în când, mai cer ajutor de la bunici (mama mea sau mama soţului, amândouă au în jur de 60 de ani). Problema este că amândouă, de multe ori, inventează diverse scuze ca să ne ocolească (fie că sunt obosite, fie că le este greu să se deplaseze, fie că au diverse treburi). Ne permitem o bonă, însă nu prea am încredere să las pe cineva străin cu micuţii mei (au 2 şi 4 ani). Să insist să ne ajute? Să caut totuşi o altă persoană? Din toamnă, ambii copii merg la grădiniţă, aşa că o să ne fie mai uşor, dar vara avem probleme mai mari. Nicio bonă nu se poate compara cu cineva din familie. Bunicii au tendinţa de a condiţiona ajutorul pe care îl oferă. Manevrele de care îmi povesteşti încearcă să valorifice cât mai mult serviciul pe care îl vor face. De fapt, mesajul e: „Uite, noi stăm cu nepoţii, dar apreciaţi şi voi cât de greu ne e să facem asta la vârsta noastră“. Poate că au intrat într-un fel de competiţie şi poate că au ele ceva de împărţit, pentru că e ciudat că amândouă refuză să aibă grijă de nepoţi. De regulă, una dintre bunici este mai bună decât cealaltă. Te sfătuiesc ca până în toamnă să strângeţi din dinţi, pentru că şi copiilor le va fi mai uşor, şi să vă folosiţi de bunici cât mai mult. Nu are rost să se ataşeze de o persoană nouă pentru ca la toamnă aceasta să plece. Pe de altă parte, dacă ai întoarce foaia şi ar avea acces mai redus la nepoţi, probabil că bunicii şi-ar schimba atitudinea.
"Nicio bonă nu se poate compara cu cineva din familie."
NOTĂ. Aşteptăm întrebările dumneavoastră la adresa de e-mail familia@evz.ro sau la adresa „Evenimentul zilei“, bd. Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2, Bucureşti, secţiunea Familia.
Recomandările noastre
