Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > SIMONA CHIŢAN: Întoarcerea lui Ghilgameş
SIMONA CHIŢAN: Întoarcerea lui Ghilgameş

SIMONA CHIŢAN: Întoarcerea lui Ghilgameş

"Ghilgameş s-a desprins de Enkidu, e/ singur, a deschis ochii şi priveşte în gol, se/ aude doar vântul.

„Încotro s-o iau/ Acum când ne – mi losul somn a pus stăpânire/ pe mem brele mele?/Oriunde pun piciorul meu moartea e/ aproape de mine?”/ (…) „/În jurul lui sunt cadavre cu/ aripi. Corpul gol, nemişcat al lui Ghilgameş/ este îmbrăţişat de Demonul care vine din întuneric…”.
Datorită excelentului supliment „Canava” al „Observatorului cultural” am putut citi din nou versurile „Epopeii lui Ghilgameş”, aşa cum apar ele interpretate în spectacolul de la Odeon semnat de Dragoş Galgoţiu. Nemurirea, probată iniţiatic, rămâne un vis de neatins, iar soarta omului rămâne supusă morţii şi destinului implacabil – aceasta este ideea esenţială a epopeii născute din cultura sumero-babiloniană, cu influenţe din mitologiile civilizaţiilor Mediteranei orientale.

Într-un maraton de aproape patru ore, proiectul de la Odeon reuneşte 22 de actori, îmbrăcaţi în costume grandioase şi strălucitoare, marca Doina Levintza. În prim-plan, impresionează legendara prietenie dintre Ghilgameş (Tudor Aaron Istodor), regele cetăţii Uruk, şi Enkidu (Istvan Teglas), un sălbatic „puternic ca un leu şi ager ca un vulture” trimis de zei pentru a se lupta cu acest tiran, care îşi oprima supuşii. Din duşmani, cei doi devin cei mai buni prieteni, aducându-ne aminte de legendarii Ahile şi Patrocle.
 
Interpretul lui Enkidu, numai fibră şi os, dă dovada măiestriei corpului său, oferind un recital extraordinar, prin elasticitatea şi coordonarea propriilor mişcări. Istodor, cel puţin în prima parte a spectacolului, joacă destul de anost, copleşit de greutatea hainelor somptuoase; mai mult, lupta dintre el şi Enkidu nu are pic de vână.

Constantin Cojocaru, în rolul lui Utnapishtim, oferă regelui secretul nemuririi, o plantă de pe fundul mării, pe care Ghilgameş n-o foloseşte însă imediat şi pierde şansa imortalităţii.

Poemul, prin vocea unui povestitor, se mută, în viziunea lui Galgoţiu, prin spaţii şi personaje extraterestre. Decorul rece, din oglinzi translucide, conceput de Andrei Both, sculpturile grandilocvente, de film SF, ale lui Ale xan dru Rădvan, alături de coregrafia semnată de Silvia Călin, te poartă totuşi spre altă lume, în care valorile adevărate, caracterul, demnitatea, vitejia, prietenia devotată încă mai pot să existe.