Nu există un fotbalist care să se identifice mai mult cu Steaua, sau ce a mai rămas din acest brand, decât Marius Lăcătuș (56 de ani). Fostul număr 7 a devenit de 10 ori campionul României cu gruparea „roș-albastră” (record) și a cucerit Cupa României de șase ori. În vârful performanțelor se numără Cupa Campionilor Europeni (1986), Supercupa Europei (1987) sau finala Cupei Campionilor Europeni (1989).

Însă, înainte de-a ajunge la Steaua, în 1983, „Fiara” a fost dorit insistent de Dinamo. Mijlocașul dreapta se lansase în fotbal în orașul natal, la Brașov. Clubul era condus la începutul anilor ‘80 de Dumitru Dragomir, aflat în plină ascensiune în fotbal. În permanentă căutare de tinere talente, Dinamo și Steaua monitorizau tot ce mișca în țară.

În cazul lui Lăcătuș, viteză de reacție au avut „câinii”. „Nu împlinise 17 ani, dar era un adevărat diamant! L-am recomandat generalului Diaconescu, care era șeful la Dinamo.

– Tov. General, am un puști de 24 de karate!

– Am auzit, măi Dragomire. Hai să facem un meci de pregătire să-l vadă și Nicușor.

Nae Nicușor era antrenor principal la Dinamo și îmi fusese și mie antrenor la Dinamo Victoria cât am fost militar în termen.

– Dar, te rog să nu-i spui lui Lăcătuș nimic despre un eventual transfer la Dinamo și să-l lăsați să joace tot meciul”, povestește Mitică Dragomir în cartea „Meciurile vieții mele” dialogul avut cu oficialul echipei din Ștefan cel Mare.

Deși nu împlinise 16 ani, Lăcătuș n-a jucat cu trac împotriva dinamoviștilor. Ba dimpotrivă. „Făcea niște alunecări atât de tari, că a accidentat vreo doi jucători importanți de la Dinamo. Nea Nae Nicușor a început să strige la el:

– Stai, măi, speriatule, mai ușor, că nu jucăm pe puncte! Mi-ai accidentat doi jucători!

– Du-te bă în p..a mea, și vezi-ți de echipa ta!, strigă Marius fără nicio reținere, de parcă vorbea cu puștii de pe maidan.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE