O tăcere apăsătoare, aproape insuportabilă, s-a aşternut peste ţară.
E tăcerea de la îngropăciunea moralităţii, a principiilor şi a bunului-simţ. Tăcerea de la priveghiul idealurilor şi încrederii. Tăcerea nu s-a aşternut pe nepusă masă. Chiolhanul pantagruelic al puterii a fost pregătit din timp. Baronii ce au flămânzit prea mult în opoziţie erau aşteptaţi. După ce au ciugulit din firimiturile ospăţului liberal, un adevărat dezmăţ hedonist pe bani publici, nu mai vor resturi. Vor să muşte hulpav din ciolanul gras al puterii. Foamea politicienilor ucide, laolaltă, morală, principii şi normalitate. Coteria politică a fost botezată „compromis pentru ieşirea din criză“. Sub paravanul crizei economice iminente, criza morală atinge cote paroxistice. Nu se mai găseşte niciun câine de pază care să alunge lupii. Baciul cel constănţean a renunţat de mult să li se împotrivească. Discursul său mesianic n-a fost decât un foc de paie, care a pârjolit doar încrederea într-o ţară normală. A încetat de mult să se mai erijeze în arhanghelul dreptăţii pe pământ. I se spune Zeus, dar nu mai e de mult un Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul corupţiei. Mai nou, crede că baronii trebuie respectaţi, pentru că au în spate voturile oamenilor.
Tăcerea a pus stăpânire şi pe intelectualii pe care-i bănuiam odinioară respectabili şi îi admiram că apără idealurile unei revoluţii spirituale, despre care ştiam că nu va învinge niciodată. Elita societăţii civile caută astăzi justificări publice pentru şmenari cu gândul doar la afaceri de milioane de euro.
Tăcere şi în Piaţa Universităţii. Scaieţi de toate seminţiile au năpădit piatra de hotar pe care stă scris „Kilometrul 0 - Zona liberă de neocomunism“. Tăcere şi printre oamenii citiţi. Acum turuie doar analfabeţii şi semidocţii. Nulităţile. Toţi merg în vârful picioarelor, nu fac zgomot, să nu atragă, chipurile, urgia crizei asupra ţărişoarei. Exact ca bandiţii care pleacă după pradă, în toiul nopţii, făcându-şi cruce. Peste România s-a aşternut bezna, după ce românilor le-a fost stinsă lumina de către cei care păreau capabili să reînvie spiritul lui Vlad Ţepeş. Ţepele promise „băieţilor“ n-au fost ridicate niciodată în piaţă, pentru că nimeni nu a luat victoria în serios.
La adăpostul întunericului, totul se ascunde sub preş. Mai puţin gunoaiele, care ies la iveală mai abitir ca oricând. Perdanţii votului popular n-au bunul-simţ să tacă, să-şi asume în linişte inutilitatea. Strigă şi ei că vor să guverneze pentru a salva România de criză.
Tăcere şi printre oamenii cinstiţi. E vremea corupţilor care strigă în gura mare că vor o justiţie independentă. Baronii îşi iau în stăpânire feudele, îşi împart judeţele după algoritmuri care să permită hoţia în surdină.
Cine e deja şef de consiliu judeţean va avea şi prefect. Ei cu ei, ei cu ei. La noi nu se mai gândeşte nimeni. Maneliştii politicii pun batista pe ţambal şi dau lecţii de responsabilitate socială. Marionetele politicii au ajuns păpuşari în partidele lor, păpuşăriţi abil de Maestrul-păpuşar, stăpânul tuturor urzelilor din politichia românească.
O adevărată omertă mafiotă pregăteşte marele jaf al statului. Chiar dacă i-au mai rămas doar izmenele.
Recomandările noastre
