SILVIU SERGIU: "Puţini politicieni români îşi pot aroga titulatura de bărbaţi politici."
Cei mai mulţi nu au nici fair-play, nici eleganţă. Nu au nici curajul de a-şi asuma răspicat o opinie sau de a acţiona, fără să se teamă de consecinţele faptelor lor. Au şi o problemă de ordin anatomic.
Sunt politicienii care vor să cadă întotdeauna în picioare. Nu vor să îngroaşe rândurile perdanţilor, deşi nu au suficiente resurse pentru a fi învingători veritabili. Încearcă să se plaseze întotdeauna la mijloc în bătăliile politice, pentru a putea lesne da fuga în tabăra victorioasă, când câştigătorul se prefigurează. Îşi schimbă opiniile în funcţie de culoarea propriului sacou şi ar călca fără ezitare pe cadavrele celor care i-au scos din anonimat, pentru ca ulterior să-i ridice în slăvi.
Din nefericire, astfel de specimene nu sunt deloc pe cale de dispariţie. Avem chiar de-a face cu o invazie de lideri care se cred „zoon politikon“, dar, în fapt, sunt doar nişte vieţuitoare mici şi sâcâitoare. Îi găseşti în toate partidele. Inclusiv în PSD. Sunt cei care l-au făcut pe clujeanul Ioan Rus să spună public că e vremea ca bărbaţii să se despartă de curve. Sunt grupul politicienilor care, după masă, beau numai apă plată cu lămâie, pentru a nu le fi greaţă.
Victor Ponta este unul dintre politicienii cărora le place să facă politica arătatului muşchilor. Când se pregătea mazilirea lui Miron Mitrea din funcţia de secretar general, Ponta a simţit că e rost de capital electoral. A început să agite lozinci. Ba că e nevoie de o reîmprospătare a conducerii, ba că a venit vremea ca toţi cei cu probleme de imagine să facă pasul înapoi. A ţinut-o langa pentru a apărea la televizor şi pentru a-şi consolida imaginea, fără corespondent în realitate, de lup tânăr care promite. Desigur nu a pronunţat niciodată numele Miron Mitrea.
Uimiţi de „curajul“ său, câţiva colegi i-au propus să fie contracandidatul lui Mitrea. Să iasă la bătaie. Victoraş a refuzat, de teamă să nu fie strivit de greul PSD. Exact ca un adolescent "silfid", care se laudă că are curaj să se ducă la sala de forţă şi să-i bată măr pe toţi băieţii de cartier, îndopaţi cu steroizi, care i-ar ieşi în cale. Dar când cineva îi cere să facă acest lucru, se fofilează că nu vrea să-i aibă pe conştiinţă. De câteva zile, Ponta se plimbă din nou prin partid la bustul gol, încordându-şi pectoralii siliconaţi. Declară că e vremea ca Adrian Năstase să revină în conducerea partidului. O face pentru a fi în asentimentul multor membri de partid, care cred că Geoană trebuie schimbat, pentru că nu are anvergura necesară pentru a duce partidul către victorie. Îşi face campanie în PSD, visând cu ochii deschişi cum îi va fura el lui Geoană şefia partidului.
În stilu-i caracteristic, sâmbătă, când la Piteşti conducerea PSD a dezbătut soarta lui Năstase, Victor Ponta s-a fofilat încă o dată. A lipsit de la discuţii sub pretextul că ar pierde timpul. Că în PSD se discută mult şi, dacă se ia vreo decizie, aceasta nu este respectată. Personal, cred că a avut reţineri în a da piept cu „uraganul“ Mircea Geoană.
Recomandările noastre
