Politistul cu cea mai bogata experienta in dirijarea circulatiei din Capitala povesteste cum adevaratele lectii in aceasta meserie se iau nu din carti, ci de pe strada.

Ma uitam la „Reflectii rutiere” (apropo, o mai dau acum?) si tot timpul m-am intrebat cine este domnul acela care aparea chiar la inceputul emisiunii. Cred ca a trait tot timpul in umbra celuilalt, Vochin. Parca asa-l chema”.

Sa introducem personajele. „Nelamuritu’”, autorul mesajului postat in urma cu ceva vreme pe un forum oarecare. Virgil Vochina, realizatorul unei celebre emisiuni de informare si educatie rutiera, laureata cu numeroase premii. In fine, „cel din umbra”, ceva mai greu de identificat, agentul de circulatie Valentin Ilie, in prezent responsabil cu dirijarea „celei mai dificile intersectii din Bucuresti” (dupa caracterizarea proprie), in zona Aerogarii, din sectorul 1.

Domnul Ilie nu traieste insa nici pe departe in „umbra cuiva”. Zi de zi, el  este printre masini, discuta cu soferii,  le preda cursuri aspirantilor in ale circulatiei, are amintiri frumoase si frici existentiale fata de cel mai mare cosmar al sau: pensionarea.

„Aici este adevaratul iad!”

Bucuresti, septembrie, 2007. Intersectia de la intrarea in Capitala prin cea mai aglomerata zona, cea de nord, geme de masini. Afara, ploaia rece plesneste strazile si singura vietate ce pare sa se fi integrat in peisaj este un politist ce-si unduieste corpul mai ceva ca un balerin.

Povestea lui Valentin Ilie merge cam asa. Dupa ce a facut Scoala de Politie, a urmat niste cursuri la Brigada Rutiera, dupa care a fost trimis sa dirijeze circulatia in Bucuresti. La aproape 20 de ani de la acel moment, domnul Ilie se lauda ca nu exista loc aglomerat din Bucuresti care „sa nu fi trecut prin mana sa”. Are criterii si metode de analiza pentru fiecare intersectie, ba chiar si un „top” personal al celor mai dificile locuri din Capitala.

„Am tot auzit ba ca la Universitate ar fi iadul de pe pamant, ba ca la Romana sau Unirii. Adevarul vi-l spun eu, acum. Cea mai grea intersectie din Bucuresti este chiar locul unde ne aflam. Aici este principala poarta de intrare in oras, este legatura cu aeroporturile si zona pe unde trec zilnic, uneori chiar si la fiecare jumatate de ora, coloane oficiale”.

Exemplificarea este facuta „in direct” de ajutorul agentului, un tanar imberb, ud fleasca si cu o privire pierduta definitiv printre coloanele de masini ce claxoneaza continuu.

„Metoda exercitiului in umbra”

Valentin Ilie nu este numai un profesionist admirat de toti colegii sai, ci si un profesor respectat. Cursurile pe care acesta le tine in fata viitorilor agenti de circulatie se impart in probe teoretice si practice. „Cu vorbaria merge cum merge, mai greu e la partea cu dirijatul propriu-zis. Incerc sa le arat miscarile, insa le repet tot timpul: „Autoperfectionarea este cheia. Asa am ajuns eu ceea ce sunt”„, spune „dascalul” Valentin Ilie.

Cine se viseaza „izbavitorul” soferilor intr-o intersectie aglomerata trebuie sa urmeze mai intai cursurile unei scoli de agenti de politie. Durata acestor cursuri a fost diferita de-a lungul anilor, de la trei ani la un an si chiar la trei luni (in cazul in care recrutarea se face din sursa externa).

De aici, tanarul invatacel participa la o serie de sedinte de pregatire practica, lunar, unele la „baza”, altele direct in strada, sub supravegherea ofiterului-sef, care ii observa gesturile si modul in care intelege ce are de facut intr-o intersectie aglomerata.

Aceasta este si situatia lui Valentin Ilie. Tinerii sunt trimisi periodic, prin rotatie, sa-l insoteasca in intersectia din zona Autogarii, unde primesc celebra „teorie a exercitiului in umbra”. Inventata chiar de  domnul Ilie, la inceputul carierei sale, tehnica cu pricina seamana cu o secventa dintr-un film cu arte martiale. Concret, „discipolul” isi regleaza si isi armonizeaza miscarile de dirijare a traficului, uitandu-se numai la umbra sa.

„Multi stramba din nas cand aud de asa ceva, dar, dupa ce termina programul, isi dau seama cat de folositor le-a fost. Intr-o intersectie nu conteaza cat de bine iti faci treaba, trebuie sa fii perfect, intr-o armonie totala. Tocmai pentru asta folosesc „metoda exercitiului in umbra”„, spune agentul.

Lucruri despre care nu auzi la scoala

Primul obstacol de care se lovesc tinerii studenti recent transferati in intersectii aglomerate este epuizat in programa scolara in doua cuvinte. Daca  soferul tras pe dreapta pentru o abatere este „nerespectuos” fata de politist, acesta trebuie sa faca tot posibilul „pentru a aplana un posibil conflict”.

La fata locului, situatia este putin diferita. „Am prins soferi care m-au injurat de nici nu-mi mai venea sa ies pe strada de rusine. Ba, au fost chiar si cateva cazuri in care am fost amenintat cu bataia. Cum sa iesi bine din astfel de situatii o afli doar pe pielea ta, direct in strada”, spune Valentin Ilie.

Potrivit acestuia, secretul rezolvarii unor astfel de situatii sta in „tonul prin care politistul il abordeaza pe sofer”. „Ca om al legii n-ai voie sa scoti vreun cuvant nepotrivit, te adresezi respectuos si ii spui, de mai multe ori, daca este nevoie, unde a gresit. Trebuie sa fii cald, sa-i explici omului ca nu e un capat de lume. Daca este in continuare violent cauti un martor si depui plangere penala. Insa, personal, nu mi s-a intamplat vreodata asa ceva”, povesteste agentul.

Intre amintiri si viitor

Isi iubeste meseria, iar gandul pensionarii, o usurare pentru „majoritatea colegilor”, ii da mari batai de cap. „Nu prea ma vad inchis in casa cu sotia sau in plimbari prin parc. Aici e locul meu”, spune acesta, aratand, cu un gest larg, spre strada aglomerata. Are doi copii si spera sa-l urmeze in meserie, insa numai daca, obligatoriu, iubesc „treaba asta” si sunt gata sa invete si sa exerseze zi de zi.

Prins in rutina zilnica, ore bune de stat in mijlocul unei intersectii ticsite de masini, in ploi insistente, ce nu par sa se opreasca, Valentin Ilie viseaza la viitor gandindu-se la amintirile frumoase ale unei cariere de zeci de ani.

Favorita suna cam asa: „A fost o perioada in care dirijam circulatia in zona Militari-Lujerului, spre Parcul Crangasi. Intr-o luni dimineata, un sofer care ma cunostea a tras masina langa mine si m-a intrebat: „Domnul Ilie, ati fost liber luni, nu-i asa? Ca a fost o aglomeratie de zile mari, abia se circula...”„, povesteste surazand politistul.