Am doi copii. Băiatul cel mare (3 ani) şi-a schimbat comportamentul de când a apărut surioara lui: este capricios, aruncă lucrurile celei mici, plânge din orice şi ne respinge. Este normal să se poarte aşa?
Corina Dumbravă, economist, Craiova

Dupa 2 ani, copilul trece printr-o perioadă de instabilitate afectivă. Mai mult, a apărut şi o surioară pe care o consideră un „intrus“ care i-a răpit dragostea dv. exclusivă (ca părinţi). Este normal ca la această vârstă să fie gelos. El suferă foarte tare şi, pentru că nu îşi poate exprima suferinţa în cuvinte, va atrage atenţia într-un mod inadecvat, ajungând chiar să aibă conduite regresive. Toţi copiii îşi doresc atenţia exclusivă a părinţilor. Acum i se pare că nu primeşte suficientă admiraţie. Crede că este mai puţin iubit şi se simte neglijat.

Cu răbdare, totul se va clarifica. Este nevoie să discutaţi cu copilul şi să îl asiguraţi că îl iubiţi la fel de mult ca la început, că nimic nu s-a schimbat în dragostea dv. pentru el, că nimeni nu poate lua ceva din ceea ce simţiţi pentru el. Precizaţi diferenţele dintre el şi bebeluş (el are un prenume, o vârsta şi sex diferit). Va înţelege că este astfel unic în felul lui. Implicaţi-l în îngrijirea bebeluşului pentru a se simţi valorizat şi responsabil. Îl veţi ajuta să-şi ocupe locul lui de „copil mare“, şi acest loc este unic.