SFATUL PSIHOLOGULU: Vom fi niste parinti buni?

SFATUL PSIHOLOGULU: Vom fi niste parinti buni?

Va raspunde doctor Paula Irimia.

Vrem sa adoptam un copil, dar ne preocupa trasaturile ereditare ale copilului si daca o sa facem fata ca parinti.  Este firesc sa ne facem atatea griji? Bianca Roman, inginer, Curtea de Arges. Exista un grad de risc in privinta trasaturilor ereditare ale copilului, dar acest grad de risc si-l asuma si parintii naturali cand hotarasc sa aiba un copil. Ezitarile, temerile initiale in legatura cu adoptarea unui copil sunt reactii firesti in fata unei situatii noi, necunoscute.

Temerile persistente se leaga de obstacolele psihologice (dificultatea asumarii rolului de parinte): ca nu sunteti suficient de bine pregatiti pentru a fi buni parinti, ca nu o sa reusiti sa va faceti intelesi sau ca n-o sa puteti exprima si primi afectiune. Nu exagerati! Veti invata sa deveniti parinti alaturi de un copil! Astfel de obstacole emotionale sunt firesti si le incearca si un parinte natural.

A avea un copil presupune nu numai bucurii si impliniri; ci si griji, sacrificii, responsabilitati. Exista dificultati specifice varstei, legate de dezvoltarea emotionala, intelectuala, sociala, probleme de relationare parinti-copii, dar daca exista o comunicare autentica, toate isi vor gasi rezolvarea. Atentie la drobul de sare! Daca va ganditi la cat este de dificil, la probleme posibile, la cum o sa fie cand copilul o sa vrea sa-si cunoasca parintii biologici, nu veti gasi suficiente motive si resurse afective pentru a face acest pas.

Ne puteți urmări și pe Google News