În anul 290, pe când se afla în cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de păgâni pentru că era creștin și a fost dus înaintea dregătorului Sacerdon.

Acesta i-a pus în vedere să se lepede de credința în Hristos, în caz contrar urmând să fie supus la chinuri.

Calinic i-a răspus însă, cu curaj, că este gata să suporte bucuros orice torturi de dragul Mântuitorului său.

Atunci, i s-au pus în picioare încălțări de fier, având piroane ascuțite pe interior, și a fost alergat până la cetatea Gangra, aflată la o distanță de 80 de stadii de Cilicia, fiind mânat din urmă de călăreți care îl biciuiau.

La Gangra, urma să fie omorât prin aruncarea într-un cuptor de foc.

După vreo 60 de stadii, ostașii care îl fugăreau au însetat din cauza arșiței, și s-au oprit să caute de băut. Sfântului, făcându-i-se milă de chinuitorii lui, s-a rugat lui Dumnezeu, care a făcut să țâșnească un izvor din piatră seacă.

Ajungând la Gangra, ostașii nu au dorit să-l ucidă pe binefăcătorul lor, dar, temându-se de moarte, au îndeplinit fără voie porunca dregătorului lor.

Sfântul Calinic a pășit fără teamă în cuptorul de foc și culcându-se în el și-a dat sufletul împăcat în mâinile Domnului.

Trupul său a fost găsit nemistuit de flăcări și a fost îngropat cu cinste de către creștinii din regiune.