Nu are importanţă ce au răspuns fruntaşii celor două (hai, trei) partide cruciate scrisorii adresate de Traian Băsescu privind renunţarea la o parte din mandat contra adoptării deciziilor referendumului din 2009. Nu contează nici cum au răspuns.
Execuţiile rituale (sau asasinatele în efigie) ale uslaşilor tind să devină principala lor formă de manifestare publică. Mai zilele trecute ardeau în piaţa publică fotografiile unor intelectuali, sâmbătă, la congres, au rupt demonstrativ scrisoarea preşedintelui. Important e însă că în primele ore au rămas muţi. Au trimis la repezeală câţiva gurişti care să încerce să abată, la televiziuni, atenţia: cum că referendumul n-ar fi de actualitate (e drept, n-au trecut decât trei ani de când clasa politică îşi bate joc de el!), cum că prioritatea momentului e guvernarea şi alte vorbe făinoase. Numai că ele nu erau, cum se spune, în cestiune. Propunerea era lipsită de orice ambiguitate: sunt ori nu liderii opoziţiei dispuşi să respecte voinţa populară?
Un politician adevărat n-ar fi ezitat nicio clipă: ar fi înşfăcat ocazia, ar fi ordonat turarea la maxim a motoarelor şi ar fi înaintat triumfal spre victoria pe toate flancurile: locale, parlamentare, prezidenţiale. Şi-ar fi răcorit, în fine, ficaţii înfierbântaţi de-atâta "Jos Băsescu!" Politicianistă sau nu, oferta era reală. Vorbăria şi gesticulaţia barbară nu ajută la nimic: "c’est à prendre ou à laisser", vorba francezului. Ei bine, marii politicaştri pesedisto-liberali au decis: ne doare-n cot de popor, noi vrem fotolii parlamentare!
A nu ştiu câta oară, vedem cu cine avem de-a face: pentru demagogii şi iresponsabilii din USL, interesul naţional îl reprezintă doar sutele de indivizi din Parlament şi anexele lor din teritoriu. A fi acceptat oferta preşedintelui, ar fi însemant declanşarea unui adevărat război civil în rândul clientelei ruginite de-atâta aşteptare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Lucrurile sunt clare, din acest punct de vedere. Lecţia dramatică e, însă, alta: neputinţa lui Crin Antonescu şi Victor Ponta de a reacţiona în situaţii critice. Trăind exclusiv în realitatea vătuită a platourilor de televiziuni şi-n congrese aranjate, unde li se ridică mingile la fileu (nu prea sus, să nu se zdruncine la creier, dar nici prea jos, să nu-i afecteze la şale), par nişte semi-zei. Rămaşi singuri cu neputinţele şi goliciunea propriei fiinţe, se ascund şobolăneşte prin ungherele întunecate ale "principiilor". Cum ar fi reacţionat dacă ghiuleaua trimisă spre ei n-ar fi fost una metaforică, ci un atac neaşteptat asupra ţării? L-ar fi luat în braţe pe "no comment", cum au făcut-o? I-ar fi pus pe năimiţii din televiziuni să spună că altele sunt priorităţile: recoltarea muşeţelului şi prinderea din urmă a melcilor?
Românii au fost martorii unui test-fulger în urma căruia a ieşit la iveală, încă şi încă o dată, profilul moral al indivizilor (în primul rând, Antonescu şi Ponta) care şi-ar ucide şi mama, numai să ajungă la putere. Din acest moment, sunt liniştit: românii care şi-i asumă nu mai au nicio scuză. De-acum, ei nu mai pot pretinde că sunt simpli votanţi. Sunt complici cu violenţa, laşitatea, lăcomia şi nemernicia unor indivizi pentru care oamenii sunt doar necesara carne de tun electorală.
Recomandările noastre
