Mircea Mihaies: "Desi mor de invidie, sintagma din titlu nu-mi apartine."

Am descoperit-o recitind un text scris acum un veac de I. L. Caragiale. Pe cat de uluitor, pe atat de valabil si astazi, pamfletul "1907. Din primavara pana-n toamna" este  radiografia implacabila a unei Romanii ingenuncheate de oligarhi si supusa periodic violentelor destabilizatoare.

Ca si acum o suta de ani, grupe de interese calca totul in picioare, imbolnavind lumea cu morbul paranoic al lacomiei, nesimtirii si urii.  

    Pe vremea lui Caragiale, dezastrul tarii era girat de-o "pletora de semidocti, fara caractere, fara omenie, adevarati cavaleri de industrie intelectuala, carora le trebuiesc numaidecat onoruri cat de multe fara niciun merit si castig cat de mare fara multa osteneala. Aceste fabrici alimenteaza oligarhia publica ce stapaneste exclusiv tara romaneasca. Din aceste fabrici iese si se primeneste si creste, in oarba lupta de concurenta pentru repurtarea rangurilor, distinctiunilor si profiturilor, oligarhia de aventura".

Tabloul vi se pare cunoscut? Il vedeti in fiecare zi pompat prin televiziunile aservite. Ii recunoasteti printre randuri pe "oligarhii de aventura" care, obsedati de bogatie, nu se dau in laturi de la nimic? Unul dintre ei a rostit la televiziune - intr-un puseu megalomanic - urmatoarele cuvinte, care-ar trebui sa-l duca fie la puscarie, fie la  casa de nebuni: "Eu am fost spion, doamna!"

Personajul nu va pati insa nimic. E protejat de-o armata de mutanti, de "cavaleri de industrie intelectuala" orientati exclusiv spre scandal si batjocura. Nu se sfiesc sa fure voturi in parlament, plang cu lacrimi de crocodil ca referendumul initiat de presedinte ruineaza tara, pe cand referendumul anti-Basescu umple, desigur, vistieria.

Pentru a-si pastra privilegiile sunt capabili sa  ne arunce in orice aventura, cat ar fi ea de nefasta. Sunt aceiasi nerusinati din vremea lui Nenea Iancu:"... instigatorii exaltati, sovinisti, nationalisti, iredentisti, antisemiti, xenofagi, calarind pe intrecute fiecare pe calul sau de bataie."

Cum sa nu te cuprinda  greata, asaltat de balacareala agresiva, lipsa de scrupule si nebunia ce luceste in ochii armatei infame a "servantilor oligarhiei"?

Cum sa ramai calm cand un Razvan Dumitrescu urla ca scos din minti la invitata sa, Alina Pippidi-Mungiu, cand discutia o ia pe panta ce i-ar putea provoca insomnii  stapanului din mana caruia-ti primeste farfuria cu linte?

Cum sa nu te intrebi de unde au aparut, ca la un semnal, toti acesti carnasieri gata sa-l sfasie pe cel desemnat de catre "oligarhii de aventura" drept dusman de moarte?

De ce un personaj precum Cozmin Gusa, creditat in sondaje pe teme politice cu unu la suta, e purtat ca sfintele moaste de la un post de televiziune la altul? Niciun mister: pentru ca respectivul domn sta bine de tot in sondajul urii fata de Traian Basescu. Cum se explica reimpaierea expiratului Emil Constantinescu, consultat ca mare specialist in probleme constitutionale?

Fiti siguri ca prezenta sa e legata de  vechile conflicte cu Traian Basescu. Si de speranta ca va scoate din tolba niscaiva amanunte privind "ticalosia" acestuia.

Explicati-mi renasterea la comanda a lui Petre Roman, purtat si el pe brate de la un talk-show la altul. Probabil ca revirginizarea lui politica se datoreaza tot faptului ca, vreme de mai multi ani, a fost un apropiat al lui Traian Basescu. Cine stie, incalzit de lumina reflectoarelor, poate scapa vreo silaba compromitatoare despre "mariner"...

Ati inteles strategia? Asa se explica si de ce un neica-nimeni precum Crin Antonescu a devenit o vedeta mediatica de prima mana. Ce potiune miraculoasa o fi baut de s-a transformat din maruntul profesor de istorie de prin Delta in ditamai justitiarul inchipuit?

Arogant cat o caruta de aprozi, el nu e capabil sa produca altceva decat penibili clabuci de venin antibasescian. Frustrat ca un prezentator meteo dintr-o gara cu un singur anotimp, se joaca de-a fenomenele atmosferice, tunand si fulgerand de-a-mboulea, doar-doar se strica vremea.

De-o suta de ani, in blanuri diferite, aceleasi personaje ne vand si ne cumpara in sinistrele lor iarmaroace. Orbiti de ura, se zbat isteric in diagnosticul fara leac al patimii de-a domina totul: "O oligarhie mutabila, de perpetua primeneala, accesibila oricui prin nimereala, prin loterie, prin aventura. Indrazneala multa, lipsa de orice scrupule, renuntare la demnitate personala (...), infamie chiar.

"Rostiti in gand numele oricaruia din oligarhii care au facut, in ultimele saptamani, din Romania bataia de joc a Europei. Veti constata ca fiecare cuvintel scris  de Caragiale li se potriveste ca o manusa cu tinte de otel.