A încetat din viaţă, la 92 de ani, Robert C. Tucker, personalitate de vârf a ştiinţelor politice, a marxologiei şi sovietologiei.

Antologiile sale din Marx şi Lenin, cartea despre filosofie şi mit la Karl Marx, studiile reunite în volumul clasic "The Soviet Political Mind", monumentalele prime două volume din biografia lui Stalin (neterminată, din păcate, dar suficient de bogată analitic şi conceptual pentru a rămâne una din cele mai strălucite contribuţii pe acest subiect inepuizabil), sunt repere fundamentale în gândirea politică a veacului al XX-lea.

Alături de Raymond Aron, Leonard Shapiro, Robert Conquest, Adam Ulam, Alain Besançon, Richard Pipes, Zbigniew Brzezinski, Ghiţă Ionescu, Martin Malia şi Robert Service, Robert C. Tucker a clădit un aparat interpretativ, riguros, nuanţat şi superb documentat, care nu lasă loc pentru iluzii privind natura esenţial ilegitimă a sovietismului.

Când noţiunea de totalitarism se afla sub asediu din partea direcţiei revizioniste din sovietologie, Robert C. Tucker a oferit argumente imbatabile în favoarea relevanţei acestui concept (recunoscând, alături de Hannah Arendt, importanţa evitării viziunilor împietrite pentru care totalitarismul apărea drept un bloc imuabil).

A scris o carte excepţională, "The Marxian Revolutionary Idea", unde a dezvoltat tema deradicalizării regimurilor marxiste, anticipând cu mulţi ani momentul Gorbaciov. Şcoala sovietologică de la Princeton, de la Stephen Cohen la Stephen Kotkin, se revendică din moştenirea politologică şi istoriografică a lui Robert C. Tucker.

Opera lui Tucker a readus în centrul analizei politologice conceptul de cultura politică şi a luminat rolul personalităţii în dinamica acţiunii politice. Cărţile sale despre Stalin şi stalinism au ca pandant în studiile despre Hitler şi nazism lucrările esenţiale ale lui Ian Kershaw. Am fost apropiat de el, de familia sa, inclusiv de Robert English, ginerele său, astăzi profesor de relaţii internaţionale la University of Southern California, autorul unei lucrări remarcabile despre intelectualii de partid din anturajul lui Gorbaciov şi rolul acestora în dezintegrarea sistemului leninist.

Prima carte de Robert C. Tucker, cea despre filosofie şi mit la Marx, am citit-o în franceză când eram student la Bucureşti. Mottoul cărţii, preluat de la tânărul Marx, surprindea natura sfâşiată, alienată, a demersului radicalismului hegeliano-marxist: "Filosoful, el însuşi o parte înstrăinată a acestei lumi, se aşază pe sine ca măsura a lumii". Apoi, la Caracas, în 1982, am citit absolut fascinat, din biblioteca Sofiei Imber şi a lui Carlos Rangel, "Stalin as Revolutionary". După 1982, l-am întâlnit la diverse conferinţe şi simpozioane, dar m-am apropiat de Robert Tucker în 1995, la Princeton.

A participat la prelegerea pe care am ţinut-o despre miturile politice după comunism. Seara am fost la el acasă împreună cu Ana Seleny care preda pe-atunci la Princeton. Ne-am revăzut apoi de multe ori, am corespondat cu el, vorbeam adeseori la telefon. Generaţii de politologi şi istorici din Vest, dar şi din statele sovietizate, au fost inspiraţi de ideile lui Robert C. Tucker.

Propriile mele contribuţii sunt direct legate de viziunea sa despre stalinism şi despre totalitarism în genere. Într-o scrisoare de la sfârşitul anilor ’90 îmi spunea că dacă ar fi să predea din nou (era de-acum Profesor Emeritus) ar folosi cartea mea "Reinventing Politics" drept bibliografie obligatorie. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am auzit de la un intelectual de o asemenea statură.

Mi-a făcut apoi onoarea de a scrie câteva rânduri de o mare generozitate pentru coperta cărţii mele "Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism" apărută în 2003 la University of California Press şi tradusă de Cristina Petrescu şi Dragoş Petrescu la Polirom (2005). A numit volumul meu "lucrarea fundamentală despre comunismul românesc, o istorie profund documentată şi lesne de citit".

Robert C. Tucker a fost un prieten drag, un model şi un mentor. De la el, de la Ghiţă Ionescu, de la Alvin Z. Rubinstein şi de la Ken Jowitt am preluat accentul pe analiza ethosului, a matricii simbolicemoţionale proprii comunismului.

În volumul al doilea al biografiei lui Stalin, Tucker a analizat bolşevismul de extremă dreaptă. În interpretarea sa, această metamorfoză (ori pseudomorfoză) s-a produs în momentul în care Stalin "a combinat propria versiune a revoluţionarismului leninist cu naţionalismul velicorus". Aceste observaţii ale lui Tucker sunt, în opinia mea, punctul de plecare al înţelegerii fenomenului de hibridizare fascistă a comunismului care, în România, a luat forma stalinismului naţional.

Versiunea completă a acestui text poate fi citită în "Revista 22".